Casa părintească
Mi-e dor de casa părintească
și de părinții care nu încetau să mă iubească,
Mi-e dor de pâinea caldă dincuptor
Mi-e dor, mi-e dor și iar îmi este dor.
Casa părintească e ca o mamă
Mereu ne iubește și la ea ne cheamă,
Nu am să uit casa cea
În care am petrecut toată copilăria mea.
Casa părintească o iubesc
și în ea am de când viața întreagă să trăiesc.
Autor Luciana Botezatu
Citeşte mai departeNoutăţi din literatură
poezii.xyz sustine initiativa #stauacasa
18 martie
Sanatatea si securiatea ta, este si prioritatea noastra. Ne alaturam miscarii de solidaritate si te indemnam sa stai acasa. Iar pentru a invinge aceste clipe grele, dar si plictiseala - te incurajam sa iei o doza de lectura: - citeste - compune o poezie - priveste un film istoric - invata o poezie. Te asteptam pe site-ul poezii.xyz cu creati...
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
15 decembrie 2019
NASA a lansat o nouă carte electronică, intitulată „Pământul noaptea”. Cartea conține mai multe imagini spectaculoase, care au fost surprinse pe timp de noapte prin satelit. ...
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
18 noiembrie 2019
Atât timp cât ești o parte din marele cerc al zodiilor, nu trebuie să te mire faptul că Universul are o misiune specială pentru tine și un mesaj spiritual pe care trebuie să-l urmezi. Iată care este citatul-cheie care se potrivește zodiei tale și pe care îl vei regăsi în Cartea Destinului tău, scrie divahair.ro.Berbec"Cu iubire şi răbdare, nimic nu...
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
16 noiembrie 2019
.jpeg "Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”")
Valeriu Pasat, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă, Kazahstan ș Finlanda în perioada 1994-1997, ministru al Apărării (1997-1999), ministru al Securității Naționale (1999-2000), director al Serviciului de Informații și Securitate (2000-2001), a lansat o nouă lucrare intitulată „Biserica ortodoxă...
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
14 octombrie 2019
Academia Suedeză, forul care decernează premiul Nobel pentru Literatură, a anunţat luni că verifică lista convorbirilor telefonice efectuate din sediul său după ce autorul irlandez John Banville a fost victima unei farse telefonice prin care era anunţat că este câştigătorul prestigioasei distincţii literare, potrivit DPA, citat de agerpres.ro.Banvi...
Credeam atunci, mai cred și-acum
Credeam atunci c-ar fi de-ajuns
să-ţi fur un zâmbet pe ascuns,
să-l port în suflet de copil,
să-l ţin prin vremuri juvenil.
Atunci credeam că-n univers
iubirii i se spune vers,
înscris în inimă cu dor
ce-n pragul viselor strecor.
Erai atunci priviri de jad,
lăsate-n vânt pe-al vorbei vad,
şi gene lungi cătau spre cer,
spre cerul prins de-al tău mister.
Când zori zâmbeau de-al zilei gând,
doi sori de mai şi-un râset blând
mi-erau de-ajuns să fiu un zeu,
să mor şi să renasc mereu.
Mai cred şi-acum c-ar fi de-ajuns
ca-n zori de zi să-mi fii răspuns
c-un zâmbet ce-am furat cândva,
rugând hazardul să mi-l dea.
De ce?
De ce n-ar fi şi mâine-o zi
lăsată-n drum de ursitoare,
când noaptea zorii vor păzi
să-mi fii alături ca o floare?
De ce prin clipe te grăbeşti
să prinzi doar zboruri ostenite,
când an de an mai dăltuieşti
un vis de drumuri înverzite?
O viaţă rog să-ţi facă-n dar
un şir de zile în lumină
şi vinul vechi să-l bem cu har,
din doruri să ne facem vină.
Făcut eu sunt iubiri să-ţi port,
ca-n ziua scrisă de-ntâmplare
s-aştearnă dragostei suport
o poză prinsă-ntr-o scrisoare.
O zi se prinde-n răsărit
pe firul razelor de soare,
o zi mai rog la asfinţit
să pună cerului culoare.
Mărturisire
În suflet îmi eşti o vioară cântare
cu note născute pe trupul cărare
purtate în ritmuri de inimi bătaie,
săruturi furate-n suflări vâlvătaie.
Aduni în privire tot cerul sclipire,
în negrul din noapte eşti steaua menire
s-aducă lumină în ochii tristeţe,
să porţi alinare în trup bătrâneţe.
La fel voi iubi peste anii vâltoare
atingeri aprinse pe buze culoare
şi tainice şoapte în noaptea femeie
ce fi-vor eterne pe-o frescă scânteie.
Mă poartă iubirea-n cuvinte poeme
aprinse de vreme în semne embleme,
mi-e corpul apatic un trup ascultare,
mi-e viaţa întreagă flămândă suflare.
Doruri
Vino, vântule, să-ţi dărui
doruri vechi în care stărui,
căi sculptate-n amintire
doar cu umbre de iubire.
Mă cuprind cu foc în suflet,
pas cu pas îmi sunt răsuflet,
dor când mintea îmi e trează,
nopţi la rând mi le retează.
De-i veni în prag de seară,
când din doruri iau povară
clipe strânse într-o viaţă,
mai aşteapt-o dimineaţă.
De te-nalţi în vârf de noapte
peste visele-mi răscoapte,
lasă-mi dorul din născare
prins cu dragoste de soare.
Nu veni în ziua toată,
că-s plecat, ca altădată,
să mai prind pe ulicioară
dor de-o tânără fecioară.
Dar mai bine stai departe
de trăirile-mi aparte,
lasă doruri să mă doară
până gândul o să moară.
