|
în noaptea aceasta albă și neliniștită ca un zbor de lebădă mai lungă decât toate nopțile anului care își dă sufletul am uitat colivia cu păsări măiestre deschisă mă întorsesem o clipă în timp nu mai mult de o clipă însă destul ca să rămân fără nicio pasăre înconjurat de liniște de sloiuri reci de liniște singur de mâine va trebui să-mi caut alte păsări măiestre frumos colorate nu pot lăsa colivia goală cele mai multe au plecat spre alte meleaguri răsfățate de Soare cele care au rămas s-au ascuns prin scorburi din calea frigului nu-i simplu deloc să găsești o pasăre măiastră în mijlocul iernii îmi spune Dolores mai ușor găsești o femeie care să-ți mângâie fruntea în liniște să-ți dăruiască o colivie de aur plină de vise cât o mie de păsări măiestre haide mai bine să ne resetăm inimile la zero și un minut să desfacem ultima sticlă de șampanie și s-o luăm de la capăt... |
Postat de Aurel_Contu , Categoria : Gînduri
Data : 28 decembrie 2018 , Vizualizări : 121 .
Soțul meu m-a luat din dragoste,
mă iubește
(sau așa cred!)
îmi prescrie medicamentele antidepresive
răsfoindu-și toate cărțile și tratatele de psihiatrie,
chibzuind ore întregi,
iar tratamentul prescris îmi face bine,
încetul cu încetul dispar monștrii,
scenele de coșmar,
gândacii,
propria-i soră se-ngrijește să nu-mi lipsească nimic,
să-mi iau medicamentele,
să-mi redecoreze casa,
ceea ce nu-mi place deloc,
zadarnic încearcă să se insiuneze în viața mea,
nu mai am loc pentru nimeni,
ieri am văzut-o umblându-mi la medicamente,
punându-mi halucinogene în locul antidepreivelor,
cum descopăr...
Autor: Aurel_Contu
De la început viata părea simplă,
Acum,clipă cu clipă,e diferită.
Am început să iau totul în serios,
Dar gîndul tot mi-e la tecutul dureros.
Viaţa merge înainte,dar amintirile rămîn,
Ramîn în suflet si te framînt.
Cu zîmbet pe faţă si sufletu-nlăcrimat,
Zîmbesti simţindute vinovat.
Inima zîmbeste cu ură,
Sufletul iubeste si asteaptă sa vii.
Ochii se-ntorc in amintirea dură,
Dar eu plec pe un tărîm,
Făr de iubiri.
Autor: akira-ion
Să tacem, şi să fim doar doi,
în plină gălăgie.
Să te cuprind, cum numai noi,
doar tu şi luna ştie.
Doar tu mă faci sa plîng,
ca un copil zîmbind.
Cum frunza caden-ncet,
ades pot sa te-astept.
Ades pot să admir,
şi să iubesc mereu.
Eşti tot cu ce respir,
iar eu, alesul tău?
Autor: dyma579
