Casa părintească

Casa părintească

Mi-e dor de casa părintească
și de părinții care nu încetau să mă iubească,
Mi-e dor de pâinea caldă dincuptor
Mi-e dor, mi-e dor și iar îmi este dor.


Casa părintească e ca o mamă
Mereu ne iubește și la ea ne cheamă,
Nu am să uit casa cea
În care am petrecut toată copilăria mea.


Casa părintească o iubesc
și în ea am de când viața întreagă să trăiesc.

Autor Luciana Botezatu

poezii.xyz - poezii

Postat de , Categoria : Concurs: Casa părintească

Data : 3 martie 2019 , Vizualizări : 1436 .

1
sau pentru a comenta poezia Casa părintească
Casa părintească
15 Oct 2020 at 17:12
Cu tot respectul, dacă autorul are mai puțin de 10 ani, îi urez succes! Dar dacă are mai mult de 20 de ani, am două sfaturi să-i dau: 1- Să se lase de poezie! ?i 2-Să citească multă, multă poezie și abia apoi să încerce a scrie poezie!

Poezii aleatoare

Dura lex

astăzi merg să-mi iau porţia de dreptate pe pâine

am numărul treisprezece pe o listă cu multe numere

care

de fapt

sunt oameni

dar aici funcţionează regula de trei simple

în care un om se înmulţeşte cu o sută

apoi se împarte la treisprezece

iar ca să poţi înmulţi şi împărţi un om

la ceva

îi dai mai întâi valoare de număr

păstrând regula virgulei

pentru că toate numerele încep de la zero

iar zero nu are valoare de număr decât lângă o...

Citeşte mai departe

Autor: Aurel_Contu

Nu stia sa atinga inima decit strivind-o

" Viata noastra nu incepe in clipa in care ne nastem ci cu noua luni inainte. Asa si in cazul mortii. Unii dintre noi "mor" cu mult inainte de a muri."

Nicu Nicolaescu

     Si multe persoane am intalnit la viata noastra. Unele au plecat ( fiind asemeni calatorilor in gara de tren)... altele insa vor ramane in viata noastra... incalzindu-ne sufletul cu prezenta lor. Pentru unele vom simti doar simaptie,...

Citeşte mai departe

Autor: Moloman

Transfigurări

Alter ego-ul meu din oglindă

nu încetează nici azi

la răscruce de drumuri

de viață

să mă surprindă,

mai pune câte un junghi de gheață

în spate,

câte o cută

adâncă

în colțul de ochi

străveziu,

mai trece peste obraji

c-o pensulă muiată-n culori

diluate

de griu

desprinse parcă dintr-o bucată de stâncă...

 

 

mereu și mereu mă destramă

ca pe un pulover prea larg

sau prea strâmt ,

mă izgonește cumva din mine afară

lăsând în locu-mi o pată neclară

o adiere de vânt..

 

femei ca Elena din Troia

Ioana D`Arc

Nefertiti

care-mi apar în...

Citeşte mai departe

Autor: Aurel_Contu

Logare

sau
Autentificare cu    Autentificare cu   

Recent adăugate

revenire

REVENIRE

FLOR

11 noiembrie

o-stea-frumoasa

O stea frumoasa!

Anonim

11 noiembrie

ultima-statie

Ultima stație

DDir

9 noiembrie

Ultimii înregistraţi

PoеrthеeValgt

PoеrthеeValgt

Data : 27 noiembrie

Vladimircmk

Vladimircmk

Data : 26 noiembrie

Zelenacdc

Zelenacdc

Data : 26 noiembrie

Despre noi

Acest portal WEB e in totalmente dedicat creaţiilor personale (poezii, proze, etc.), uneia dintre cele mai frumoase forme de a-i spune unei persoane dragi ce simți, si nu numai. Creaţiile compuse de voi, vor fi vizualizate şi admirate de "inimi" ce împărtăşesc aceiaşi pasiune.
Înregistrează-te pentru a profita de această ocazie.
O parte din drepturi rezervate | © 2013 - 2020 5p9