|
Oh cer de vară al moților; Îmi amintesc când mă-întindeam, În iarbă înalta, câmp pustiu, De sub Fântâna Sălciilor.
Oh cer de vară azuriu; Pasări treceau slozuri în zbor Se-opreau se-înghesuiau sa se-odihnească, Pe-un nor hoinar suriu.
Oh cer de vară al moților; Fugeam de muncă și de cald, În iarba înaltă c-un vin alb De sub fântâna salciilor;
Oh cer de vară azuriu; Nu e cuvânt, tablou, statuie sau miros, De câmpuri verzi și galben aluniu, De asta sunt un hoț.
Oh cer de vară azuriu; Tu ști Luceafarul! Pe restul toate el ne-arata; Ai fost plecat destul.
Oh cer de vară al moților, Noaptea citesc pe nume în poieni; Tu-mi desenezi drumuri pe cer, Esti car cu cai troieni.
Oh cer de vară azuriu, În suflet sună-alarma, Si eu de dor scriu și iți plâng, A mea singură Alma.
Oh cer de vară azuriu, De-ar fi la tine sa revin, Deși de-atunci a trecut timp, Sa nu ma lași pustiu. |
Postat de Penky , Categoria : Poezii patriotice
Data : 30 octombrie , Vizualizări : 31 .
paharul de șampanie cu urme de ruj pe margini
e-al tău
n-am îndrăznit să-l mut din colțul vitrinei
dintr-un sentiment mistic
încercând să nu șterg urmele trecerii tale
senzația că ești încă aici
întărită de foșnetul misterios al unei rochii negre
de seară
de apăsarea pașilor pe covor
de zbaterea cerceilor cu pietre turcoaz din urechi
ajunse acolo prin complicitatea minții
îmi crează percepții cu reverberații sonore
ca atunci când arunci o piatră în baltă
și-o auzi ricoșând deasupra apei
plescăind
apoi izbindu-se într-un perete...
Autor: Aurel_Contu
lucrurile sunt mai complicate decât crezi
în adâncurile întunecate ale ființei
nu poți scoate apă din fântâna arteziană
a inimii
sau desena pe o coală de hârtie
chipul seducător al dragostei
dragostea n-are chip
e ca vântul acela călduț de primăvară
care bate o dată pe an
și-ndoaie copacii până la pământ
le rupe crengile
le împrăștiile frunzele și păsările
lăsându- i în urmă descumpăniți
despuiați
descărnați
cu viața pe margine
nu e numai chimie organică
cum spun învățații
chimia apare mai târziu
există ceva ancestral care ne trăiește...
Autor: Aurel_Contu
pe strada mea se pierd lucruri
tot felul de lucruri
o dată am găsit o mână de om
mișcătoare
râcâia cu degetele
cu unghiile
pământul
mai încolo un ciung
dirija netulburat traficul
într-o intersecție
și-am rămas fără grai
nu se întâmplă de multe ori
să întâlnești laolaltă cauza și efectul
nu mai spun că mâna de om
era vorbitoare
da
îi răspund
aș avea nevoie de-o mână de lucru la cules de cicoare
apoi m-am culcat
și-n vis m-am trezit cu ciungul
că-mi umple cu pietre fântâna
ce vrei, bre? îl...
Autor: Aurel_Contu
