Alerg pe urmele dimineţii să prind albastrul. Mă împedic în verde şi cad , Ochiul meu drept sare şi prinde la timp ochiul meu stâng . Eu rămân cu genunchii înverziţi , De unde păsări ciugulesc iluzia de muguri roşii . |
Postat de Iudita_Ecaterin , Categoria : Diverse
Data : 10 iulie 2018 , Vizualizări : 322 .
de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă
încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase
adresate deopotrivă și mirelui
vântul
primăvara geloasă adună ghiocei
și magnolii
mai încolo
așergând desculță după o mângâiere de soare
poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate
în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie
în pipă
„nebunele dracului”
luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă
„și viața asta este ca anotimpurile...
Scumpo ce este iubirea?
E cind imparti la doi ceva,
Cind iti Ramine numai pentru tine
Dar tu alegi sai dai si partea ta.
Este atunci cind farmecul dispare
Si cind deja apare parul alb.
Cind ochii nu mai au acea culoare,
Si totusi o iubesti neincetat.
Este atunci icnd treceti prin probleme
Prin vijelii si poate prin furtuni,
dar voi mereu ramineti impreuna
Asa cum ati promis...
Я долго шёл к себе пустому,
Я долго думал о судьбе.
Я знал не будет по простому,
и путь свой продолжал во тьме.
Я танцевал в кругу равнин,
Под мне противный звук гитары.
и мне не быть в кругу своим,
и мне не выйти из Сансары.
Я слишком сильно быть хотел,
Освобождённым от проклятья,
Но ведь проклятие – мой удел
и я уйду в круга обьятие