|
Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări cu aripile frânte, crezusem că era o suferință ca toate altele, nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste sau din prea puțină, dimpotrivă, suferința te întărește, o pasăre însă nu se poate împăca ușor cu ideea că a pierdut cerul, când te-ai desprins fie și o singură clipă din îmbrățișarea Pământului nu mai ai de ales, din clipa aceea aparții Cosmosului, fără aripi o păsăre moare de inimă rea într-un ultim și cutremurător cântec, Simfonia întâia pentru vioară și inimă a Cerului, pe care o ascultăm cu toții, dar nu o înțelegem, este, de fapt, un Marș triumfal al păsărilor cu aripile frânte, precedat de aceeași Uvertură tragică în re minor nesemnată de nimeni... |
Postat de Aurel_Contu , Categoria : Gînduri
Data : 26 septembrie 2018 , Vizualizări : 190 .
Locuise câteva luni la Nice, pe riviera franceză. Pierre era dadaist sau, cel puțin, așa se credea, un tip simpatic, luat în ansamblu, dar cam „ sărit”, la o privire mai atentă. Își tatuase pe piept dada lui Jean Arp „...Le père s’est pendu/ à la place de la pendule/ La mère est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac...
Autor: Aurel_Contu
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă...
Autor: marina.damaschi
Cu greu eu mai ridic din cap,
Privirea spre înaltul cer.
Căci azi, eu tot ce mai zăresc în faț,
Sunt umbra și picioarele.
Autor: Anonim
