A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

poezii.xyz A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

Stie ce simte și scrie despre asta. A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să își aranjeze sentimentele pe coala de hârtie.

E o tânără ce își pune sufletul pe tavă și trece prin toate obstacolele zâmbind.

 Ea este Măriuca Chira, poeta ce a dat viață „Ingineriei Metaforelor”, carte ce invocă sensibilitate și povești romantice, și pe propria piele a simțit cum e să fii un tânăr poet în Republica Moldova. Despre aceasta ne-a povestit Măriuca într-un interviu de suflet.

1. În versurile tale știi a mângâia cuvintele cu o delicatețe specială. Cum ai decis să dai viață unei cărți în care să-ți aduni sentimentele, gândurile și metaforele?

Nu am decis, am simțit.
Îmi citeau scrierile mele din ce în ce mai mulți prieteni și cunoscuți, și frumoasă-mi era mirarea când îmi spuneau că exact asta au simțit și ei într-un anumit timp, într-o anumită stare. M-am gândit ca aș putea vindeca suflete.

2. Ai reușit să le oferi casă versurilor tale creând „Ingineria Metaforelor”. Cu ce obstacole se confruntă un tânăr poet la început de cale în Republica Moldova?

Cu aroganță! Trăim într-o societate în care sarcasmul e o chestie mișto.

3. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova susțin tinerele talente care tind să se manifeste în domeniul literar? Ce organizații sau persoane ți-au oferit suport în crearea cărții prin care ți-ai exteriorizat sufletul?

Nu am bătut la ușa Uniunii, din cauza că nu știam până acum că aș putea beneficia de un suport de la dumnealor. Eu vin din un domeniu diferit decât cel artistic. Dar, cu siguranță la următoarea carte o să le cer sfatul, însă am cerut sprijinul câtorva edituri care nu au venit cu niciun răspuns cererii mele. 

Îi sunt profund recunoscătoare domnului Virgiliu Mărgineanu, fără de care „Ingineria metaforelor” ar fi rămas un caiet de maculatură.

4. E cunoscut faptul că versurile sincere sunt pentru suflet, nu pentru bani. Te-ai gândit vre-odată la posibilitatea de a transforma poeziile tale într-o sursă de venit?

Bani se fac din orice, numai nu din poezie și numai nu eu.

5. Tot mai mulți oameni ai artei aflându-se în criză de originalitate au tendința de a împumuta idei de la poeți cu renume. Cum reușești să-ți păstrezi originalitatea atunci când scrii?

Eu nu scriu, eu mă joc cu imaginația și cu dorințele. Cam ăsta e secretul.

6. Tot mai mulți tineri talentați încearcă să se lanseze pe piața din Republica Moldova, crezi că există o concurență în domeniul poeziei? Cât de actual e să scrii versuri în ziua de azi?

Ar fi frumos să existe concurentă. Eu văd mai mult o lupta de orgolii. Dar, nu poți fi și tânăr, și deștept, și frumos.
E destul de actual. Am rămas surprinsă, când după lansare primeam zeci de mesaje cu poezii. Tinerii iubesc poezia, însă nu o expun. 

7. Ce poziție ocupă un tânăr poet în societatea din Republica Moldova atunci când încearcă să se lanseze în acest domeniu?

Eu am fost tratată cu multă admirație. La rându-mi îi urmăresc cu mult interes pe oamenii de creație. Pe lângă poziții în societate, noi mai avem nevoie de emoții frumoase care să ne readucă aminte ca suntem oameni cu bune și rele. Toți. Dar, absolut toți!

8. Cum un inginer a reușit să fugă de caiete tehnice și formule algebrice și să se regăsească în poezie?

Nu am fugit, eu am cochetat și cu ingineria și cu poezia. Le-am prins de mână, pe unda de stânga și pe una de dreapta și am avut cea mai magică aventură!

9. Se spune că doar 1% e talent și 99% e muncă. În ce măsură expresia este aplicabilă pentru tine?

La mine e inversă expresia în ceea ce ține de domeniul artistic, a spus Măriuca Chira pentru UNIMEDIA.


Preluat de la: Unimedia.info
Posted 21 мая 2017

Random creations :)

Amurgul duhurilor pierdute in etern

 
Sufletul nopții ne cheamă
Printre demoni și morminte
Spiritele ne atrag prin forțe divine
Viață nesfârșită de apoi abia acum începe
Iar totul se termină în amurg

Printr-un etern nesfârșit
Dintre spațiu și timp
Duhurile pleacă urechea la strigarea noastră cu suspin
Învăluite de ura … se odihnesc în eternul somn

Urzela timpului ne cuprinde
Fără să ne gândim la cele mai importante lucruri
Materia murdară ne atrage spre rău
Dar nu realizăm că vom fii doar niște duhuri în nesfaristul amurg
More ...

Vreau să pot să îți spun tot

Aș vrea să fiu mai iubitoare 
cu tine, în special. 
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente 
într-o cărare verde, liberă spre inima ta. 

 

Aș vrea să te privesc cu drag

și să te strâng în brațe strâns, 
și să-nțelegi că inima mea 
arde, vai, arde intens după inima ta. 

 

Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul

și tot ce e legat de el, 

să-mi amărască existența 

și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt 
sub pielea asta mândră.

Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt, 

cât am nevoie de iubirea ta, 
cât am nevoie să știu că pot să cred, 
să am încredere în tine, că orice-ar fi, 
tu ești acolo pentru mine... 

Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.


 
More ...

la inceput

la inceput ei cer apa intr-o cana,

apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,

pastile de singuratate, bandaj pentru rana,

loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.

 

la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,

apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.

la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,

apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.

 

la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,

apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.

eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,

dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.

More ...

Ceasul ce cronometreaza vieti

Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.

Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.

Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.

Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.

Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.

Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.

Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.

Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.

Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.

More ...

Omul de pe schelă care privește în jos

din înaltul cerului lumea pare un mușuroi de furnici

 

o desfășurare haotică de linii strălucitoare

 

de corpuri

de ființe minuscule cu capete mari și picioare nefiresc de subțiri

aflați într-o mișcare brauniană

efectul de paralaxă restrânge spaţiul la un punct chirurgical

în jurul căruia se aliniază tot Universul

imaginarul se suprapune insidios peste realul concret

într-o desfășurare de planuri perpendiculare multiple

și devine credibil

percepția lumii diferă de la omul înrobit de Pământ

la omul de pe schela fragilă a gândului

(în absența unor elemente de comparație)

 amândouă  reprezentări sunt la fel de plauzibile

de sus tumultul vieții îți apare ca un vortex polar

femeia

în general

ca o curbă

dragostea ca o tangentă la cerc

omul de jos amestecă mortarul în malaxorul ruginit al timpului

și-l ridică cu un scripete spre celălalt

niciun moment al prezentului nu seamănă unul cu altul

fațada realității e ca un mozaic bizantin dintr-o catedrală medievală

omul de pe schelă drișcuiește tinciul încă moale a zilei

peste plasa înșelătoare de gânduri

la știrile de seară se anunță că un om fără identitate terestră

căzuse în gol de la etajul o mie

dispărând în prăpăstiile nopții…

More ...

Acoperiri

strigătul fricii

 

reverberează lugubru

 

alergi și simți cum plumbul ți se topește-n picioare

nu-ți mai auzi bătăile inimii

te-apuci cu mâinile de ultimul gând

care te-ndemnase

cu puțin înainte

diabolic

să fugi

fără să înțelegi de ce

și

mai ales

fără să știi cine

a stins acolo

sus

(în somtuoasele apartamente ale minții)

lumina

lăsându-ți i sufletul să se zbată

precum peștele pe uscat

să urle pe străzile scufundate în beznă

ca Diogene

căutând cu disperare

un om…

More ...