Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale

poezii.xyz Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Unele dintre cele mai bune filme ale istoriei au fost bazate în întregime sau cel puțin parțial pe romane faimoase. Deși au nenumărate premii, aprecierea criticilor cineaști nu garantează aprecierea autorilor operelor originale.

#1. P.L. Travers și „Mary Poppins”

Mary Poppins de la Disney ar putea fi o amintire prețioasă din copilărie pentru mulți dintre noi, dar pentru autorul P.L. Travers, a fost o experiență dureroasă. În ciuda aprobării scenariului, editările lui Travers au fost în mare parte ignorate. Travers a neglijat secvențele animate ale filmului și a fost deranjată de faptul că partea strictă a lui Mary Poppins a fost redusă. Travers, în vârstă de 65 de ani, a petrecut cea mai mare parte a filmului plângând și, în cele din urmă, a refuzat să lase Disney să atingă restul seriei.

 

#2. Stephen King și „The Shining”

„L-am admirat pe Kubrick de foarte mult timp și am avut mari așteptări pentru proiect, dar am fost profund dezamăgit de rezultatul final. … Kubrick tocmai nu putea să înțeleagă răul inuman al Hotelului Overlook. Deci, el a privit, în schimb, pentru rău în personaje și a transformat filmul într-o tragedie internă, doar cu accente de supranatural. Acesta a fost defectul de bază: pentru că nu putea să creadă, el nu putea face filmul credibil altora„. De asemenea, King a fost nemulțumit de jocul lui Jack Nicholson, a vrut să fie clar că Jack Torrance nu a fost nebun până a ajuns la hotel și a simțit că Nicholson a făcut personajul nebun de la început. King a descris recent filmul ca fiind „un Cadillac mare, frumos, dar fără motor în interiorul lui”.

 

#3. Anne Rice și „Interview with the vampire”

După terminarea filmărilor pentru versiunea cinematografică „Interview with the vampire”, autoarea a spus că Tom Cruise nu mai era bun deloc. Castingul a fost „atât de bizar”, a spus ea, „este aproape imposibil să-ți imaginezi cum va funcționa”. De asemenea, le-a spus fanilor săi să evite să vadă filmul care i-a „mutilat” cărțile.

 

#4. Wintons Groom și „Forrest Gump”

Nemulțumit de modul în care Hollywoodul la tratat pe Forrest Gump prin omiterea punctelor de complot și cenzurarea scenelor, autorul Winston Groom a comentat: „Nu lăsa niciodată pe nimeni să facă un film despre povestea vieții tale”. În plus, Groom a dat în judecată producătorii pentru profitul net de 3%, pe care l-a promis contractul și pe care nu l-a primit. Pentru a adăuga insultă la prejudiciu, Groom nu a fost menționat în niciuna din cele șase discursuri de acceptare a premiului Academiei, oferite de diferiți membri ai Forrest Gump .

 

#5. J.D. Sallinger și „My foolish heart”

Există un motiv pentru care nimeni nu a văzut vreodată o versiune de mare ecran a lui „Catcher în Rye” sau „Franny și Zooey”. La sfârșitul anilor ’40, J.D. Salinger a dat acordul ca povestea unchiului Wiggly din Connecticut să fie transformată într-un film intitulat „My Hell Foolish”. El a fost atât de umilit de povestea de dragoste încât a jurat că nicio operă de-a lui nu a mai fost ecranizată.

 

#6. Anthony Burgess și „A Clockwork Orange”

Nu numai că lui Anthony Burgess îi displace filmul bazat pe roman, dar acesta l-a făcut să regrete că și-a scris opera în primul rând. „Scris cu un sfert de secol în urmă, un jeu d’esprit scris pentru bani timp de trei săptămâni, a devenit cunoscut ca material prim pentru un film care părea să glorifice sexul și violența. Filmul a făcut cititorii cărții să înțeleagă greșit despre ce era vorba, iar neînțelegerea mă va urmări până la sfârșitul vieții. N-ar fi trebuit să scriu cartea din cauza acestui pericol de interpretare greșită.”

 

#7. Bret Easton Ellis și „American Psycho” sau „The Informers”

Bret Easton Ellis crede că nici una dintre adaptările din cărțile sale reușite (cu excepția „Regulamentului de atracție”), dar  „The informers” îi place cel mai puțin dintre toate. Deși a lucrat la The Informers din 2009, el spune: „Filmul ăsta nu e bun din motive serioase, dar nu cred că nici unul dintre aceste motive este vina mea”.

 

#8. Roald Dahl și „Willy Wonka and the Chocolate Factory”

Te-ai întrebat vreodată de ce „Charlie și Liftul Mare de Sticla” nu a urmat pe treptele ecranizării ca și predecesorul sau, „Charlie și Fabrica de Ciocolata”? Deoarece Roald Dahl a simțit că versiunea cinematografică a cărții sale a fost „camuflată”, l-a descoperit pe Willy Wonka „pretențios” și credea că regizorul nu are talent.

 

#9. Ken Kesey și „One flew over the coockoo’s nest”

În ciuda faptului că „One Flew Over the coockoo’s nest” a câștigat Premiile Academiei – a câștigat cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cea mai bună actriță și cel mai bun scenariu, autorul Ken Kesey, nu a fost impresionat. Inițial, el a planificat să ajute la producție, dar a abandonat ideea două săptămâni în proces. Deși el a susținut de mult timp că nici măcar nu a văzut ecranizarea și era foarte supărat că nu păstra punctul său de vedere, soția lui mai târziu a spus că se bucură că filmul a fost făcut.

 

#10. Richard Matheson și „I am Legend”

Richard Matheson s-a descurajat de adaptările cărții sale „I Am Legend” încă din 1964. Prima, „The Last Man on Earth”, l-a avut în rolul principal pe Vincent Price. „Am fost dezamăgit, chiar dacă mi-au urmat mai mult sau mai puțin povestea. Cred că Vincent Price, pe care-l iubesc în fiecare dintre scenariile pe care le-am scris, a fost greșit pentru acest rol.” O altă versiune, „The Omega Man”, l-a prins în rolul principal pe Charlton Heston „Omul Omega a fost atât de îndepărtat din cartea mea, încât nici măcar nu mă mai deranja”, a spus Matheson. Iar când pentru rol a fost anunțat Will Smith, autorul a comentat: „Nu știu de ce Hollywood-ul este fascinat de cartea mea, dar niciodată nu îi interesează să filmeze așa cum am scris-o.”


Posted 27 марта 2018

Random creations :)

Dragostea

Avind o veata ,doar cu cosmaruri

Si cu dureri nealinate

Te-am intilnit pe timp de toamna

Fiind dragostea visurilor toate.

 

Iar inima te-a indragit

Si a plecat pe o alta lume,

Luindu-si zborul printre nori

Si cu a ei viziune.

 

Insa distanta e prea mare

Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,

Si inima se zbate tare

Cerindu-si jumatatea ei.

More ...

Constelația Gemenilor

Septuagenarul Robert Comăniţă, de profesie cibernetician, îşi propuse în dimineaţa aceea caldă de toamnă târzie să nu meargă la institut. Ziua de 14 octombrie avea pentru el o semnificaţie aparte şi i-o dedica în fiecare an fratelui său geamăn, Vladimir, dispărut fără urmă acum treizeci de ani. Deşi autorităţile judiciare clasaseră dosarul încă din start, punând dispariţia pe seama unor „cauze necunoscute”, el îşi continuă propria investigaţie de-a lungul timpului până în acest 14 octombrie însorit, când socoti, ex abrupto, că sosise momentul să tragă nişte concluzii. În primul rând, trebuia să se decidă asupra unui lucru simplu şi anume dacă fratele său geamăn era mort sau nu. Faptul că acesta dispăruse subit, fără să lase cea mai mică urmă a trecerii sau morţii sale, acoperea ambele posibilităţi, înclinând însă mai mult spre varianta a doua. Un glas lăuntric, care la gemeni se manifestă extrem de profund, îi spunea că Vladimir nu era mort, ceea ce putea să însemne alte două lucruri: fie că fusese răpit şi ţinut undeva în sclavie, fie că el însuşi îşi regizase dispariţia şi trăia cine ştie unde sub altă identitate. De data asta balanţa înclina spre prima variantă. La drept vorbind, concluzia conturată cu ocazia primei sale investigaţii, imediat după dispariţia lui Vladimir, care nu excludea posibilitatea unei răpiri, se baza pe câteva date certe. Se ştia cu precizie că Vladimir plecase de acasă la unsprezece fără cinci, prezenţa sa fiind înregistrată de camera video de la benzinăria Helios, unde acesta alimentase la ora unsprezece fix. De la benzinărie până la institut  era o distanţă de circa zece minute cu maşina, însă camerele de acolo nu-i semnalaseră prezenţa nici înainte, nici după ora unsprezece. Cei aproape treizeci de kilometri de drum dintre benzinărie şi institut străbăteau o suprafaţă agricolă plană, cultivată cu grâu, nefiind o rută prea circulată. De jur împrejur, cât cuprindeai cu ochii, nu se vedea decât o mare verde de grâu încolţit şi cerul prăvălit ca un clopot peste această mare. Cum să dispari într-un asemenea loc cu tot cu maşină şi să nu laşi nicio urmă? Fata de la benzinărie confirmase că-l văzuse plecând în direcţia institutului, iar un şofer de TIR, care circula din sens opus, observase şi el, undeva pe la mijlocul distanţei, un Porche roşu, decapotabil, „mâncând jar”. Ultimul element care-i întărise convingerea că fratele său fusese victima unui eveniment neobişnuit i se relevase din elicopterul Poliţiei, după un survol efectuat cu procurorul Mărgean. Nu-i spusese nimic acestuia, dar ochiul său experimentat de cibernetician depistase aproape de locul indicat de şoferul de TIR o zonă circulară în lanul de grâu încolţit, care contrasta izbitor cu restul. La o cercetare ulterioară, pe teren, aflase şi explicaţia acelei anomalii: zona circulară, cu un diametru de circa douăzeci de metri, era pârjolită, purtând amprenta unui obiect propulsat, care se aşezase şi stătuse ceva timp acolo.

 

     În timp ce-şi pregătea ustensilele pentru ras, tot mai greu de o vreme încoace, Robert Comăniţă se privi îndelung în oglindă. Albise cu totul, iar pomeţii obrajilor îi ieşiseră proeminent în afară. Îi apăruseră mii de riduri în jurul ochilor şi gurii, ba şi câteva cute groase, ca nişte şanţuri, de-a latul frunţii. Puncte negre, înconjurate de smocuri de păr, se vedeau ici şi colo pe nas, deasupra buzelor şi în josul bărbiei duble. Doar albastru marin al irisurilor i se păstrase intact, nealterat de trecerea timpului, amintindu-i de vremurile frumoase de altădată. Nici el, nici Vladimir nu fuseseră căsătoriţi, dar cunoscuseră şi avuseră zeci de femei, umblaseră prin toată lumea, se bucuraseră de cele mai mari onoruri în ţară şi străinătate, îşi trăiseră viaţa cu vârf şi îndesat. E drept că nu prea lăsaseră nimic în urmă, cu excepţia lucrărilor ştiinţifice, şi nu se prea gândiseră la viitor, crezându-se, probabil, invulnerabili şi intangibili, adică nemuritori.

     Îşi strânse obiectele de ras zâmbind. Întotdeauna când se afla în faţa oglinzii îl asaltau amintirile, dădeau buzna ca nişte hiene din lumea tăcută a uitării, şi de fiecare dată pierdea noţiunea timpului. Acum trebuia să se îmbrace pe fugă, să pornească maşina, tot un Porche roşu, decapotabil, apoi să refacă pentru a treizecea oară ultimul drum al lui Vladimir, încheiat  invariabil cu aceeaşi reculegere pioasă şi dureroasă.

 

 

     Opri mai întîi la bezinărie. Fata de altădată, acum o femeie în vârstă, înceată şi supraponderală, îi făcuse plinul în linişte, iar el îi lăsase câteva sute de lei bacşiş, aşa cum proceda de ani de zile, ştiind că o ducea foarte greu, după care ieşi în stradă. Drumul era pustiu şi trist, sufocat de buruienile uscate de pe margini şi de pe câmpul lăsat în părăsire, care se întindea de jur împrejur până la linia orizontului. Parcurse cei aproape cincisprezece kilometri lejer, fără să se intersecteze cu nimeni, şi parcă maşina direct pe câmp, în locul în care descoperise prima şi singura dovadă palpabilă legată de dispariţia lui Vladimir. Îşi începu reculegerea în maşină, ca de obicei, cu mâinile împreunate şi ochii închişi. La un moment dat auzi un ciocănit în geamul din dreapta şi înainte de a se dezmetici se trezi cu un bărbat tânăr alături, care semăna uluitor cu Vladimir cel de acum treizeci de ani.

     -  Păstrează-ţi cumpătul! îi zise acesta îmbrăţişându-l. Sunt eu!

     -  Doamne, au trecut treizeci de ani.

     - Nici măcar o clipă, râse Vladimir Comăniţă amuzat de uluirea fratelui său, poate doar o jumătate de clipă, ca să fiu mai exact! Iar acum, frate, spune adio Terei şi hai să pornim înaintea timpului!

     În clipa următoare mai văzu un obiect argintiu, sub formă de disc, având la bază un cerc de lumini multicolore, care dădea impresia că obiectul se mişcă, apoi îşi pierdu cunoştinţa.

More ...

Murmură aceleaşi şoapte...

Murmură aceleaşi şoapte din mulțime
În momentele aceluiași minut
În ce vis, pe ce țărm ai rămas?
Sub ce nor ai ajuns?
Se îneacă și curge în mine cărările toate
Pe acea lume care ai hoinărit.

Murmură aceleaşi şoapte printre rânduri
Visul îți mai păstrează imaginea.
Fără glas îmi șterg pleoapele ude
De umbra ta în urmărire
Orbesc mereu același pas.

More ...

Дождь

Стою один в осеннем парке,
Забыт тобою я давно!
Дождь укрывает каменные арки,
А все вокруг лишь чёрно белое кино...

Все мысли я давно оставил в прошлом, 
Все что роднило нас с тобой. 
и с каждым вздохом все сильнее тошно,
Ну почему я без тебя такой пустой?

Твои глаза забыть я не сумею,
Они очаг, что сердце грели мне.
и я боюсь что так и не успею,
Признаться что скучаю по тебе.

Мурашки холода покрыли кожу,
Дождь все сильнее бьет лицо.
Но дома ждёт пустое ложе
и на подушке равнодушное кольцо.

More ...

Strigăt pentru țară!

Ciudaților, de ce nu mă lăsați să respir?! 
De ce-mi poluati vederea cu crimă și ură,
De ce-mi deteriorați auzul cu înjurături și blesteme?!
Oare nu e de-ajuns răul în lume?! 
Nu vă mai săturați de războiul ce lasă copii fără nume?! 

Câți bani și putere vă mai trebuie ca să încetați 
Să folosiți și să prostiți mulțimea ce vă urmează orbește, 
Crezându-vă înșelătoarele vorbe drept promisiuni fără defecte?! 

Cât?! Cât să mai rabd în tăcere?! 
Cât o să mai țineți călușul la gură 
Celor ce vor să vă spintece minciuna cu sabia adevărului? 

Nesimțiți ați ajuns, violatori ai dreptății 
Setoși de răzbunare și egoiști în ceea ce privește dragostea! 

Urâți ați ajuns la chipuri și suflet, 
Hidoși vă sunt ochii scoși din orbite de patimi și joc de noroc, 
Duhnește a cadavru societatea 
Cauza? Sunteți voi! 
Încetați! Încetați nedreptatea! 
Dați-ne pacea și țara-napoi!

More ...

De dragoste

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…

braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.

unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…

More ...