Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei

poezii.xyz Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Moldova este țara din care se trag rădăcinile oamenilor ajunși celebri în toată lumea. Dacă vi se pare că nu este așa, înseamnă că nu ați răsfoit „Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” semnată de Denis Roșca. Noi ne-am propus să vă facem cunoștință cu câteva nume notorii incluse în această enciclopedie a oamenilor celebri din Moldova, pentru că țara noastră chiar are oameni frumoși cu care se poate mândri.

Astăzi v-o prezentăm pe Alexandrina Hristov, o artistă originară din Republica Moldova. Activitatea sa se leagă de muzică, pictură și poezie, iar piesa cu care a devenit cunoscută publicului românesc se numește „Fata merge pe jos”.

Alexandrina a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie”, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale. În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut primele sale apariții într-o serie de concerte la Cafe Deko din București.

 

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

Alexandrina cântă în română, franceză și rusă. Stilul său muzical este greu de definit, dar se încadrează între pop acustic, rock contemporan, alternative, jazz și soul, cu elemente inovatoare la nivelul compoziției și versurilor. Alexandrina apare adesea pe scenă alături de o trupă de instrumentiști, dar uneori își susține recitalul în formulă voce-pian.

 

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

Atunci când ascultați o piesă interpretată de Alexandrina nu ezitați să căutați videoclipul acesteia, pentru că imaginile create pentru muzică sunt la fel de pătrunzătoare ca și notele muzicale împreună cu versurile. Cea mai recentă reușită a sa a fost nominalizarea videoclipului piesei „După pod” la categoria „Best visual effects” în cadrul BerlinMusic Video Awards.

În prezent, Alexandrina are 39 de ani și își continuă activitatea muzicală. Aceasta are o pagină de Facebook, unde este foarte activă. Tot acolo puteți găsi cele mai noi apariții ale sale, alături de alți cinci membri cu care alcătuiesc o formație. Din postările sale putem observa că este implicată într-o mulțime de festivaluri. Dacă vreți să o vedeți în realitate, puteți prinde evoluția ei la UNTOLD 2017.

De asemenea, rezultatele ei și activitatea muzicală le puteți urmări pe site-ul alexandrina.ro sau pe canalul de YouTube al interpretei.

Acest articol a fost elaborat pe baza informației prezentate în „Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” de Denis Roșca. Menționăm că această carte include o colecție de peste 1.800 de biografii ale oamenilor născuți la noi sau cu rădăcini basarabene. Cartea poate fi procurată în librăriile „Cartea”, „Făt Frumos”, „Cartier”, „ABC”, „Pro-Noi”, „Librarius”. De asemenea, o mai găsiți pe www.bestseller.md și la autor, la prețul de 1.000 de lei.

Preluat de la: Diez.md


Posted 21 июня 2017

Random creations :)

Instantanee

mă gândesc tot mai des la viața mea  simplă

mutând ulcioarele cu rouă neîncepută

dinspre ieri

înspre azi   

pe aceeași masă rotundă a zilei

unele dintre ele sunt ciobite

cu torțile rupte

au fisuri longitudinale sau transversale

lutul mai crapă

se știe doar că ulciorul

nu merge de multe ori în viața aceasta

la apă

mereu ți se întâmplă câte ceva

neprogramat

o pisică neagră îți taie calea

de exemplu

și-ți murdărește cu spaimă

toate geamurile

iubita îți cade pe scări

și-și rupe unghiile

cui să te plângi

pe o scară de la zero la un miliard a coincidențelor

susceptibile de a se produce într-o viață de om

acestea sunt pierderi infinitezimale

acceptabile

pornind de la un anumit număr de variabile

și aplicând calculul probabilităților la studiul mișcării browniene

tot acolo ajungi

.

mă gândesc tot mai des la viața mea simplă

acordată după corzile fermecate ale cerului

dincolo de cheile muzicale cunoscute

îți mai amintești când ai apăsat  prima clapă a clavirului

do

mi-ai apăsat de fapt pe inimă

sau când ai trecut cursiv cu degetul peste toate clapele

și ai râs

mi-ai deschis porțile ferecate în lumină

ale Nirvanei

și mi-ai dezlegat aripile visului

în care nici acum n-a murit zborul…

More ...

Veni, vidi, vici!

Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul.

- Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat.

- Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul meu soț… decedat într-un accident de mașină!

- Nu vă ascund că și dvs. îmi păreți cunoscută! supralicitase el. Credeți în reîncarnare?

- O, da!

- Aceasta ar fi o explicație!

Femeia se uită lung la dânsul.

- Stai pe aproape?

- De ce mă întrebi?

- Cum de ce? Locul unei femei este lângă soțul ei!

Virgil amuțise pentru câteva clipe.

- Stau pe aici, prin zonă! Doar n-o…

Ea îi puse un deget pe buze.

- Ba aș o…

More ...

Dor de tata

Tată, tată, scump părinte,
Fără suflet am rămas
Într-o lume ce mă vinde,
Într-o lume fără glas.
Rătăcind şi ca scânteia
Către ceruri ai zburat,
Strălucind din lumea ceea
Pentru care ne- ai lăsat.
Hai, deschide uşa iară,
Vântul bate dureros,
Pragul parcă e o gară
Şi pe nimeni nu cunosc.
Tată, macii dau în floare
Legănaţi în zori de vânt,
Numai tu din depărtare
Nu ne spui nici un cuvânt.
Pacea- n casă-I o tăciune,
Mută e ca floarea-n glastră;
Eu te chem în rugăciune
Şi alerg - către fereastră.
Mama plânge ca copilul
Spune- mi tată ce să-i zic,
Să-i sfârşesc în suflet chinul,
Cum din el să fac – nimic?

More ...

Ненавижу

искал тебя долго, но дольше не мог, 
После целого мира, не чувствуя ног.
Ты обещала ждать у порога миров, 
Я щёл мимо них, не замечая углов.

Алый закат заберешь от меня силой, 
Останусь во тьме, тишиною могильной.
Я там был, и вот я там сегодня вновь.
Я ненавижу тебя, ненавижу любовь.

More ...

Grosso modo

forma mea se schimbă în fiecare zi

după cum răsare Soarele

sau cântă păsările

încerc zădarnic să rămân în mine

în omul de-acum

să șterg cu buretele înmuiat în apele Timpului

memoria mea asimptotică

ancestrală

acea de vânător

de culegător de fructe și scalpuri

sărind din epocă în epocă

din genă în genă

și  regăsindu-mă mirat pretutindeni

în tot ce-am fost de-a lungul  milioanelor de ani de istorie

adunat la un loc

într-o arhivă a evoluției

digitalizată

inaccesibilă înțelegerii mele

împovărătoare

infiltrându-se insidios

 în locurile mele de restriște

în arborele meu genealogic de la Facere

desconspirînd omul cavernelor

canibalul

regele zeu al  Egiptului

creștinul din amfiteatrele romane

sfârtecat de leii

gladiatorul nemilos

migratorul sălbatic        

maiașul înfrățit cu civilizațiile extraterestre

renascentistul îndrăgostit de arte

internautul perplex și extatic

da

forma mea trece prin toate furcile caudine ale minții

într-un joc ocult de abstragere secvențială a realității latente

din mine

care mă înspăimântă

descoperind îngrozit că n-am fost niciodată singur

în măsură să-mi asum viața

n-am făcut decât să mai adaug un capitol în acest fișier cosmic

deschis cu mult înainte de naștere

More ...

Dimineți de cristal

azi-dimineață m-au năvălit zorile
din toate părțile
m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre
ciudat
Natasha plecase să adune lacrimile neîncepute ale nopții
de pe frezii
la răsărit Soarele înota înjunghiat într-o baltă de sânge
mărul din fața geamului se-mbrobodise cu un voal alb orbitor
de mătase
părea o lebădă uriașă care-și lua zborul
îmi dăduseră lacrimile și nu aveam de ce să mă sprijin
simțeam o spaimă nelămurită cum mi se înfige în inimă
în creier
cum mă inundă
alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote
țipete
tocurile femeilor pe scări
cești sparte
huruitul mașinilor
dacă m-aș arunca de la etaj
mă gândesc
s-ar auzi strigătul meu de disperare până la cer
ecoul însă nu s-ar mai întoarce...

More ...