Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

poezii.xyz Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

„Am ales poezia „Testament” de Tudor Arghezi pentru că este una din preferatele mele. În viziunea mea, este o poezie profundă pe care trebuie să o citești de mai multe ori pentru ca să o înțelegi. Totodată, această poezie reușește să-mi trezească emoții puternice”, a precizat Ana Sîrbu, autorul emisiunii „Dosarul Presei”.

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
 
Decât un nume adunat pe o carte,
 
În seara răzvrătită care vine
 
De la străbunii mei până la tine,
 
Prin râpi şi gropi adânci
 
Suite de bătrânii mei pe brânci
 
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
 
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
 
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
 
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
 
Al robilor cu saricile, pline
 
De osemintele vărsate-n mine.
 
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
 
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
 
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
 
Sudoarea muncii sutelor de ani.
 
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
 
Eu am ivit cuvinte potrivite
 
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
 
Şi, frământate mii de săptămâni
 
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
 
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
 
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
 
Lăsând întreagă dulcea lui putere.
 
Am luat ocara, şi torcând uşure
 
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
 
Am luat cenuşa morţilor din vatră
 
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
 
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
 
Păzind în piscul datoriei tale.
 
Durerea noastră surdă şi amară
 
O grămădii pe-o singură vioară,
 
Pe care ascultând-o a jucat
 
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
 
Din bube, mucegaiuri şi noroi
 
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
 
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
 
Si izbăveşte-ncet pedesitor
 
Odrasla vie-a crimei tuturor.
 
E-ndreptăţirea ramurei obscure
 
Ieşită la lumină din padure
 
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
 
Rodul durerii de vecii întregi.
 
Întinsă leneşă pe canapea,
 
Domniţa suferă în cartea mea.
 
Slova de foc şi slova faurită
 
Împărechiate-n carte se mărită,
 
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
 
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
 
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
 
Zace mania bunilor mei”. 

Vedeți în prima ediție un fragment din Hronicul lui Dimitrie Cantemir, care spune de ce limba este româneasca și nu moldovenească, iar în a doua - despre cum l-au mințit pe Grigore Vieru la școală. În a treia ediție este dedicată versurilor „Nu mă las de limba noastră”, iar a patra - lui Nichita Stănescu și Patriei sale, Limba Română. 

Cea de-a șasea a fost „Temelia limbii române” recitată de Victoria Dumbravă.


Preluat de la: Agora.md
Posted 3 сентября 2017

Random creations :)

Uimire...

 Câtă iubire strânsă-n pumn

S-a adunat până acum?

La cât din tine-ai renunțat?...

 

Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,

Si-adorm plângând a lăcrămioară,

Si-n fiecare gând de-al tău

Mă regăsesc. Sunt EU!

 

Mă port copil în devenire.

Așteaptă-mi ochii să se mire

Si brațele să te-nconjoare,

Inima să se-nfioare...

 

Deschide-te!

Este iubire!

Las-o să zboare-a NEMURIRE...

More ...

Tonuri

am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea

trăiesc numai în alb și negru

ascetic

în tonuri de gri

nici nu-ți  închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster

câte emoții îți poate trezi monocromul  speranței

neutru dureros al  zilelor care trec

albul murdar al cerului

înserările dușmănoase ca niște maree de plumb

femeile  îmbrăcate în negru

și totuși cât echilibru

n-ai să mă crezi că dorm într-un pat de cremene albă

când toate stelele de pe cer devin argintii

tu apari mereu în visele mele îmbrăcată într-o rochie gri

așa cum n-ai purtat niciodată

și-arunci cu fulgere

”foarte bine, trăiește-ți  viața în alb și negru, eu nu pot!”

îmi zici și dispari pe o scară descrescătoare a luminii

într-o lume a umbrelor

acolo unde clapele albe și negre ale pianului răscolesc liniștea inimii..

.

Din volumul „Alb și negru”, aflat în lucru

More ...

Cerul erai pentru mine...

Cerul erai pentru mine,

Eu pentru tine,doar stea de pe cer.

Te iubeam și te vedeam doar pe tine,

TU înlocuindu-mă cu mii,crezând că lumină nu-ți ofer.

 

De era ziuă și  îți era perfect,

De mine imediat uitai.

Pentru tine eram doar un ceas defect,

La care doar priveai și imediat te plictiseai.

 

Mi-ar fi plăcut să fiu doar a ta și tu al meu,

Să mă ascund sub aripa iubirii tale.

Să observi și tu când mi-e pustiu și greu,

Să nu mă tratezi doar cu vorbe goale.

More ...

Am sa-ti scriu

Și totuși am să-ți scriu -

Intr-un cer cu lună plină

Am sa-ti scriu, dar nu de frică

Am sa-ti scriu sa-ți spun

Că gândul tău nu mă mai alină acum

Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină

Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,

Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină

Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine

Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...

Sa-ti spun că tot ii efemer

Călcând prin fier topit sa-ti spun

Ca a fost o dragoste-n argint

Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...

More ...

ultima oara

Cind noi ne-am despartit pentru ultima data,

Era a suta zecea si ULTIMA - asta precis.

Undeva, pe Arbat, in noaptea intunecata

Un felinar de tristele s-a stins.

 

Ne-am parasit unul pe altul fara-ndoire,

Teatral trintind usa, fara a privi inapoi,

Tot la fel cum cindva ne-am jurat din iubire,

Sa-ntilnim batrinetea in doi.

 

Tot la fel cum cindva ne trezeam dimineata

Impreuna, iubindu-ne cu-adevarat,

Dar apoi fericire-a fost acoperita de ceata

Si noi doi in razboi am intrat. 

 

Si vreodata de vei vedea trist, in noapte

Un felinar ce-nceteaza sa bata pe strada, in gara,

Sa stii, ca noi doi undeva iarasi, poate

Ne despartim pentru ultima oara.

More ...

Legea compensatiei

Mi am uitat trupul in groapa marianelor

De omenire inca neexploatata

In drumul spre Everest

Sub un brad argintiu ca sa gasesc

Amabitia mea nemaritata

Dar care inca asteapta a sosi

Speranta dulce spectatoare

In valurile oceanului intunecat

Fara a da vreo scapare

Bustului meu decapitat

 

De ura celor ce rostesc

Cuvinte cu sageti de foc 

Inspre apa protectoare

Nu aveam sa le dejoc

Nu mi permit sa ragusesc

Cuvinte aromate drept rasplata

Hrana rechinilor ce pandesc

Slabirea trairilor firesti

Plecand fara a lasa vreo pata

Sperantei mele,naufragiata

More ...