foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

poezii.xyz foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

Doina Strulea și-a lansat cea doua carte de poezii – „69% de dor”. Oaspeții și prietenii dragi i-au fost alături în această zi importantă, fiind primiți cu căldură la Biblioteca Municipală „B.P. Hașdeu” din Chișinău.

În cadrul lansării, fiecare a putut servi din vinul autohton și gustările alese. Versurile de dor ale Doinei au răsunat pe note de pian, iar fiecare oaspete a trăit emoția odată cu ea.

„Sunt foarte emoționată de fiecare dată când e vorba de poezie, pentru că ea este ceea ce îmi aparține. Cartea se încheie cu întrebarea „și ție de cine îți este dor?”, al cărei răspuns vreau să-l primesc de la cititor. În această artă de a scrie mă inspiră orice privire, orice om sau stare, absolut totul”, ne spune Doina.

Scriitoarea a avut parte și de surprize plăcute din partea oaspeților, fiind apreciată cu flori, cuvinte alese, iar una dintre poeziile sale a fost cântată de o bună prietenă de-a sa, care a menționat că „a ales anume această poezie pentru că a simțit emoția de acolo”.

Cei prezenți au savurat cu plăcere versurile citite cu mult drag de Doina, dar și de alți oameni ce au contribuit la succesul tinerei poete. Fiecare oaspete s-a putut delecta din creația scriitoarei, dar și din povestea acestei cărți.

„Este o carte frumoasă, inspirată, în două limbi care sunt muzicale deopotrivă: română și italiană. Poezia ei este așa cum este ea: tandră, atentă. Atunci când am citit poeziile Doinei și m-a rugat să-i scriu o prefață, mi-am dat seama că poezia este singura modalitate de a ne ajuta să ne amintim că suntem păsări.  Ca să putem zbura, avem nevoie de poezie”, a menționat scriitorul Igor Guzun.

Doina a avut alături și mulți alți invitați, scriitori, care au cunoscut-o încă de la începutul drumului său de poetă. Printre cei prezenți, invitat a fost și poetul Victor Cobzac, care a comparat traseul plin de succes al scriitoarei cu două mere: verde și roșu.

„Versul Doinei are coloană, ceea ce nu întâlnești la orice poet. Eu azi am ieșit cu două mere: unul verde și unul roșu și am spus că atunci când am întâlnit-o pe Doina era ca mărul ăsta: verde, gustos, cu frunze, dar acum este ca un măr copt, pentru că versul ei, adică cuvântul, începe să aibă greutate”, a mărturisit scriitorul Victor Cobzac.

După momentele pline de farmecul poeziei și a muzicii de pian, cei veniți la eveniment au așteptat cu nerăbdare autografele pe fiecare carte cumpărată. Finalul lansării a venit cu surpriză pentru întregul public - un tort ce avea aspectul volumului de poezie al Doinei Strulea.

Foto: ZUGO/Foto: Tudor Bucarev


Posted 23 сентября 2018

Random creations :)

Lucruri neimportante

am scos toate ușile din balamalele sufletului
îmi este din ce în ce mai greu să deschid și să închid ușile
din viața aceasta a mea
cu multe camere
parcă prea multe
să răsucesc cheile în broaștele ruginite ale inimii
să verific dacă am închis toți robineții
ca nu cumva să inund vecinii de la parter
cu prea multă speranță
să sting lumina
să nu uit gazul aprins
lucruri din astea mărunte
neimportante
întotdeAuna uiți câte ceva
și de fiecare dată îți dai seama prea târziu
sau prea târziu
fiindcă s-ar putea să te calce între timp vreo mașină
să-ți cadă vreo cărămidă în cap
ți se pot întâmpla multe lucruri neplăcute pe drum…

e greu să-ți orânduiești viața după o logică a hazardului
ar trebui să te ascunzi într-o gaură de cârtiță
în cele mai întunecoase tuneluri
prin care nu mai calcă nici timpul
să te întorci la omul din Neanderthal
în peșteri
și nu-i deloc confortabil
ce-ți pasă ție de toate acestea
te văd cum dansezi cu îngerii în cer
în frumoasa Grădină a Edenului
unde hazardul n-are niciun cuvânt de spus
ți-ai făcut o rochie din petale de flori
și din aripi de fluturi
nici șarpele parcă nu mai are elocința de altădată
nu te mai îmbie cu bucata aceea
blestemată de măr
cum poți fi atât de fericită acolo
mă întreb
dacă ai da la o parte norii
și ai putea privi în această gaură de cârtiță
ai avea adevărata priveliște asupra omului…

More ...

Ex libris

m-am rătăcit prin orașul gândului

în căutarea Vrăjitorului din Oz

pe niște ulițe mici și înguste 

pavate cu  smaralde

printre oameni de tinichea

în platoșe verzi

prin vene îmi curgea clorofilă

simteam că mă afund printre nisipuri

flămânde

și obsigii

că-mi cresc rădăcini contorsionate

în tălpi

la fiecare intersecție de drumuri

mă-ntâmpina câte-o speritoare de ciori

fără cap

îmbrăcată în verde

lei sperioși în nuanțe de jad

și xandu

vino

te strig

mă năpădește olivul acesta monoton

îmbrobodit în lumina măslinei

în mătasea broaștei

îmi zdrelesc tălpile călcând în așchii de stele

mă-nec în acest sânge înverzit

ca un ochi de viperă

Vrăjitorul din Oz râde în hohote

toate libelulele zac la picioarele sale

fără aripi

in Tara quadlingilor

a ieșit Soarele...

More ...

Serenitate

Sst! să nu treziți cumva sufletele elefanților

 

adormiți

 

puțini au privilegiul să verse o lacrimă

pe-o bucată de fildeș

într-un cimitir al elefanților singuri

din care lipsesc crucile de piatră

florile vii

dragostea omului

înclinați-vă capetele în fața acestor oase îngălbenite de timp

neîngropate

de milioane de ani sufletele neprihănite ale elefanților

umblă prin grădinile nesfârșite ale Cerului

aducând zâmbetul pe buzele Marelui Creator

 

.

elefanții își plâng și ei morții ca și noi

oamenii

îi poartă cu dânșii zile întregi

pe cei bolnavi și bătrâni

îi lasă să plece singuri în ultima lor călătorie

aici un elefant îndrăgostit de viață s-a prefăcut în stâncă

când vântul lovește fără milă în inima pietrei

se aud țipetele de durere ale elefanților vii din Chobe

și zgomotul asurzitor al lacrimilor celor rămași

.

Sst!

More ...

Ceasul ce cronometreaza vieti

Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.

Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.

Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.

Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.

Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.

Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.

Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.

Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.

Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.

More ...

Altul

Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.

Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.

More ...

Ştii tu ceva despre mine ?

Ştii tu despre trupul meu mic şi plin de viaţă ,

Despre jocul mâinilor mele ?

Despre degetele lungi trecute prin păr alintându-l ,

Despre mângâieri uşoare în urma cărora prind contur ?

Ştii tu despre ce scriu eu în dimineţi ? Ştii tu să mă citeşti ?

Ştii că-mi plac apusurile rotunde 

Şi răsăriturile pe care doar eu le văd în culori ?

Că îmi plac văzduhurile şi cerul şi primăvara

Când îmuguresc pe trup gol de copac , ştii ?

Dar despre faptul că am făcut echilibristică 

Pe un fir subţire nevăzut 

Şi cum doar eu ştiu să mă plimb prin nori , ştii ?

Cum mă sărută ploaia şi mă dansează ,

Cum paşii mei răsună în urechile pământului .

Despre asta ştii ?

Ştii tu râsul meu copilăresc , cum cânt , 

Cum privesc pe sub pleoape , cum mă prostesc ?

Că sunt încă copil în inimă ,

Spune-mi , ştii ?

More ...