Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru

poezii.xyz Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru

„Poetul a depășit «dorința mimetică» girardiană, nu-l ispitește plierea pe modele (decât ca «exercițiu de stil», ca dialog sau omagiu în filigran), nici trendurile (decât ca fenomene socio-literare față de care ia distanță critică) și nici consacrările curente. El se luptă la marginea Imperiului (perversul și decervelantul Imperiu al Binelui, în formularea lui Philippe Muray), a alungat mediatorii, suportă pe viu, «la sânge», provocarea realității - o realitate sufocată de simulacru, asfixiantă la rândul ei, ale cărei ultime scintilații de prospețime le pândește ca un haijin, căutând astfel să reconfigureze acel dernier rivage de care vorbea Houellebecq. Se petrece în poezia lui Claudiu Komartin un balans hamletian între a fi și a nu fi, între furie și extenuare, cu momente de un lirism curățat de orice impuritate, străin de orice polizare estetizantă, precis și intens, transgresiv și lucid, care-ți face pielea de găină”, a spus Nimigean.

Claudiu Komartin s-a născut pe 7 august 1983, la București. După absolvirea Colegiului Național „Mihai Eminescu” a urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, studii întrerupte după doi ani. A debutat publicistic în 2002, iar în volum un an mai târziu, cu Păpușarul și alte insomnii (Editura Vinea, 2003), pentru care a primit mai multe premii, printre care Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Al doilea volum, Circul domestic (Cartea Românească, 2005), a fost recompensat cu Premiul Academiei Române pentru poezie. Ediția a doua a plachetei Păpuşarul şi alte insomnii, revăzută şi adăugită, apare în toamna anului 2007, tot la Editura Vinea: volumul păstrează 40 de poeme din prima ediție, cărora li se adaugă o selecție din Circul domestic. A treia carte, Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2009), iese din tipar în zilele „Revoluției tinerilor” din primăvara anului 2009, și este reeditată un an mai târziu, cu 8 texte inedite. Volumul-elegie Cobalt(Casa de Editură Max Blecher, 2013), scris după dispariția poeților Constantin Virgil Bănescu și George Vasilievici, înscenează dialoguri cu câțiva autori înrudiți, al căror scris rămâne o probă a rezistenței în fața depresiei, a excluderii și a obsesiilor suicidare. Doi ani și jumătate mai târziu apare Dezmembrați (Casa de Editură Max Blecher, 2015), carte concepută între august 2014 și octombrie 2015 și prezentată ca o traducere a unicului volum semnat de poeta mexicană Adriana Carrasco. 

Poezia lui Claudiu Komartin a apărut în reviste și antologii din Marea Britanie, SUA, Franța, Germania, Austria, Spania, Suedia, Olanda, Slovenia, Ungaria, Serbia, Croația, Israel, Polonia, Cehia, Bulgaria, Italia, Turcia, Japonia și Coreea de Sud. Ediții ale volumelor sale au apărut în germană: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, Edition Korrespondenzen, Viena, 2012 (antologie bilingvă în traducerea lui Georg Aescht); sârbă: Vrpce potaman za balu mesa, Treći Trg, Belgrad, 2015 (traducere de Ljubinka Stankov Perinac); turcă: Bir Garip Roman, Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015 (traducere de Gökçenur Ç.). Cobalt va apărea în 2017 la Editura DA din Sofia, în traducerea Lorei Nenkovska. 

Coautor al textelor ce stau la baza piesei Deformații (montată în 2008) și al scenariului „Trișez cu viața”, scris în urma unui atelier de trei zile cu persoanele private de libertate de la Penitenciarul Bistrița și pus în scenă în 2010. 

A orchestrat, împreună cu Radu Vancu, antologiile Cele mai frumoase poeme din 2010 (Editura Tracus Arte, 2011), Cele mai frumoase poeme din 2011 (Editura Tracus Arte, 2012) și Cele mai frumoase poeme din 2012 (Editura Tracus Arte, 2013). Prezent în mai multe selecții și volume colective, printre care Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Editura Compania, 2011). A editat antologii din poezia lui Andrei Bodiu, Oameni obosiți (Editura Cartier, 2016) și Vasile Petre Fati, O anumită căldură umană (Casa de Editură Max Blecher, 2016), precum și volumul euforia din timpul, greața de după (Fundația Triade, 2016), cuprinzând 10 poeme semnate de Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Ion Monoran, Angela Marinescu, Iustin Panța, Octavian Soviany, Mariana Marin, Andrei Bodiu, Vasile Vlad și O. Nimigean, cu 10 gravuri de Ana Toma. 

A tradus cinci romane din limba franceză și mai multe volume de poezie din engleză. Din 2009 organizează cel mai longeviv și mai constant club de lectură din România, Institutul Blecher, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (ajunsă în primăvara lui 2017 la numărul 19) și al Casei de Editură Max Blecher, pe care a fondat-o împreună cu artistul vizual Ana Toma.


Preluat de la: Agora.md
Posted 27 сентября 2017

Random creations :)

Rondul de noapte

Starea de veghe e starea ultimului gardian treaz

patrulând pe străzile pustii și întunecate ale minții

 

pe-alocuri se-aud câini întunericului  

spârgând în măsele oasele zilei

golite de măduvă

 

păsările nu-și mai slăbesc încleștarea ghearelor de stinghii

își trăiesc netulburate visele lor erotice

urșii hiberneză cu luminile de veghe aprinse

în scorburi

Cel de Sus rărește stelele de pe câmpiile îmburuienate

ale Cerului

țipetele bufnițelor cu ochelari

și girofaruri

date la maxim

căsăpesc noaptea în felii

 

spre răsărit

Soarele s-a trezit mai târziu

înjunghiat în inimă…

More ...

Si toate din cauza...

E liniste dura,
Nimic nu te-ncurca,
Doar chaos de fluxuri,
Ce capu-ti bifurca,
In feluri si feluri,
De ginduri mihnite,
Si toate din cauza
unei iubite...

More ...

Cât aş vrea

Şi ca ploaia şi ca vântul şi ca lacrimi care cad,
Eu respir un aer rece, din mic colţul meu de iad.
Vă alung. Fugiţi departe, de durerea-mi vă feriţi,
Dar în inima mea tristă - cât aş vrea să nu fugiţi...

Cât aş vrea pe timp de noapte, cât e chinul un voinic,
Să stea lângă mine mama, povestind despre nimic.
Eu s-ascult, ca-n vremea ceea când eram copil zglobiu
Şi când mă zbăteam, ca zmeul, dorind toate să le ştiu.

Cât aş vrea de dimineaţă, când e soarele amar,
Să mă scol de vocea tatei ce să cheme iar şi iar;
Dintre gene aţipite, să-i văd chipul cald şi blând.
Doamne, pentru-aşa trăire aş da toate pe pamânt.

Cât aş vrea în miezul zilei să aud că-n uşă bate
Şi-ntristată de vre-o ştire - să mă bucur de un frate.
Să deschid. Să stăm de vorba cum nicicând nu mai făcum,
Căci mai mult ca niciodată, de folos îmi e - acum.

Cât aş vrea din departare iar scrisorile să vie 
Şi pe drumul către casă să alerg cu bucurie,
Sa-mi găsesc în prag părinţii cum stăteau odinioară
Şi să sting în mine dorul care arde ca o pară.

More ...

Sub acelasi cer.

Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.

 

Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi

 

Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.

 

Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.

 

More ...

Jurnal

e surprinzător cât de multe pagini se pot aduna într-un jurnal intim

 

câte observații subtile poți consemna într-o zi

 

îți dai seama când jurnalul devine neîncăpător

și adaugi pagini

o zi

o pagină

după o vreme acestea îți invadează viața

nu mai încap între pereții coșcoviți ai luminii

îți rup oasele

umbli prin beznă încovoiat ca o trestie plângătoare

mai arunci din când în când câte o pagină

doar ca să-ți tragi respirația

fiindcă la capătul zilei trebuie să adaugi alta

la un moment dat teancul se oprește  la cer

de care ai sprijinit scara cu un număr prestabilit de trepte

tot urcând se poate să scapi din mână stiloul

sau să cazi

se pot întâmpla multe

arareori îți ajunge un singur jurnal

într-o viață de om

cel mai adesea se-ntâmplă doar să-l începi

apoi să mori printre pagini…

More ...

Liberă ca pasarea!

Privesc ades amurgul 
și mă minunez copilăros 
de amalgamul de culori, pe care 
îl reflectă soarele în nori... 
Si-atunci tot ce-mi doresc 
e să fiu o pasăre albastră! 
Să zbor, strigând de fericire 
și să mă scald în libertate 
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând 
și să privesc în jos spre tine, 
să-mi amintesc de noi, cântând... 
Să-mi amintesc de ochii tăi 
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea, 
ce mă-ncalzeau, mă protejau, 
și-mi demonstrau iubirea.. 
De pieptul tău să-mi amintesc 
ce cald pe-obraz simțeam, 
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea, 
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani... 

Acum că nu mai ești 
și nu te voi vedea vreodată-așa, 
aș vrea să pot zbura, 
că să împărtășesc cu cerul 
Dragostea ta.

More ...