Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere

poezii.xyz Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere

Uniunea Scriitorilor din Moldova în colaborare cu Muzeul Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu” a organizat astăzi la Chişinău un medalion literar, consacrat prozatorului, eseistului şi traducătorului Alexandru Cosmescu, care în această zi ar fi împlinit 95 de ani. 

Cu această ocazie, a fost vernisată o expoziţie cu genericul „Alexandru Cosmescu: un mag al cuvîntului”. Aceasta cuprinde 140 de exponate: cărţi, fotografii, manuscrise şi documente legate de viaţa şi activitatea regretatului scriitor.

În alocuţiunea sa, academicianul Mihai Cimpoi a menţionat că Alexandru Cosmescu a fost o enciclopedie ambulantă. „A fondat o şcoală a traducerii. Din „mantaua” lui Cosmescu au ieşit mai mulţi scriitori şi traducători. A avut o verticalitate deosebită şi a fost un bun cunoscător şi promotor al limbii române”, a remarcat Mihai Cimpoi.


La rîndul său, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Teo Chiriac, a subliniat că în biblioteca lui Alexandru Cosmescu s-au format mai mulţi tineri scriitori, pe care i-a îndrumat şi promovat decenii la rînd. În context, scriitorul Nicolae Rusu a accentuat că în această bibliotecă a citit clasicii literaturii române şi universale şi i-a întîlnit pentru prima oară pe viitorii lui colegi: Nicolae Vieru, Leonida Lari, Silvia Celac, Alexandru Gromov ş.a.

Prezent la eveniment, Alexandru Cosmescu-junior a spus că a învăţat să-l cunoască pe tatăl său cu ochii celor care l-au cunoscut, precum şi din arhiva familiei, unde au rămas cărţi, fotografii, manuscrise etc.

Alexandru Cosmescu s-a născut la 24 mai 1922 în comuna Vorniceni, judeţul Orhei. După absolvirea Liceului „B.P. Hasdeu” din Chişinău (1940), a urmat studiile la Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj-Sibiu. În 1945 a revenit la Chişinău, unde a lucrat felcer, ziarist, redactor la Editura de Stat a Moldovei, ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Moldova Socialistă”, la revista „Nistru”, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova.

În 1951, Alexandru Cosmescu a debutat editorial cu povestirea „În dealul viei”, urmată de romanul „Spre liman” (1954) şi „Drumul diamantelor” (1961), cărţile „Crugul anilor” (1968) şi „Maeştri şi învăţăcei” (1979). A editat culegerile de traduceri din literatura universală „Darurile magilor” (1969) şi „Miraculoasele tărîmuri” (1982). A transpus în română opere din Hans C. Andersen, Gogol, Cehov, O’ Henry, Tolstoi, Turgheniev, Solohov, Kuprin, Gorki, Paustovski, Erenburg ş.a. În 1989 a fost distins cu titlul onorific „Maestru Emerit în Arte”. Alexandru Cosmescu s-a stins din viaţă la 29 septembrie 1989 la Chişinău.

sursa: moldpres.md


Preluat de la: Timpul.md
Posted 25 мая 2017

Random creations :)

Ajută-mă să te uit!

Eu ştiu că o să-mi fie greu,

Şi noapte doar va fi pe cerul meu

Şi va ploua mereu, mereu,

Dar trebuie să te uit.

 

Azi...de azi voi încerca a te uita!

Ştiu, am mai zis aşa

Nu prea doreşte inima

Dar trebuie să te uit.

 

În fiecare zi puţin câte puţin,

O să-mi smulg din al iubirii spin,

Sufletul îmi va pluti doar în venin

Dar trebuie să te uit.

 

Eu trebuie să fiu tare!

Iubirea asta chiar doare

Aş vrea să-ţi mai dau iertare

Dar trebuie să te uit.

 

Ştii, singură nu-mi ajunge curaj

Să plec şi să te las

Să-mi iau un bun rămas

Dar trebuie să te uit.

 

Zile-n şir ca şi moartă voi fi

Ca un bolnav mă voi chinui

Dar peste ani îţi voi mulţumi

Dar trebuie să te uit.

More ...

Să vii

Plec, cu inima-ncuiată,
Trec adesea pe alei.
Cînd ea doarme, vîntul - bată
Plec, eu astazi, ca şi ieri.

Rău, îmi pare desparţirea,
Lacrimile se adun.
E departe fericirea!
Rău, cînd florile apun.

Simplu, e senină zarea,
Iar cîmpiile sunt vii,
Vîntul, florile şi apa,
Simplu, te aştept să vii.

More ...

Totul e pustiu

E  frig si intunecat

aici totul trebuie sa induri,

frica e de indurat,

pina la urma ai sa mori.

 

 

Te gindesti la cei mai rau,

ziua trece tot mai greu,

noptile sunt iar pustii

eu astept catu sa vii.

 

ore-n tregi si zile grele

dispar greu ca niste stele

As vrea ca sa fie sore 

te astept cu nerabdare!

More ...

Cățeaua adormită

Era odată o Căţea cam gură-cască 

Ce de nimic nu se îngrijea.

Cum îi venise vremea ca să nască

        Şi nici o locuinţă nu găsea,

        O megieşă s-a-ndurat să-i dea

        Modestul ei coteţ cu împrumut.

        Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,

        Un pic de păsuire tipa i-a cerut.

        Erau căţeii mici, mai trebuia

        Să stea puţin în ea…

        Iar când şi păsuirea a trecut,

        S-au ivit în prag cu toţii,

        Mârâind, rânjindu-şi colţii.

        – Scoate-ne, de eşti în stare! 

        Nu-mprumuta nimic, nicicînd,

        Unor mişei le spunea:

        Vei regreta cît de curînd:

        Căci, de la ei,

        Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!

More ...

Cand a plecat tata

Văd flori în perechi la picioare - 
Cu mâina mai ieri le strângeam 
Şi-abia ofilite de soare 
Copilului meu le duceam. 

(Făcut-am din ele coroana 
Pe cap fetei mele s-aşez; 
Lăsând-o în lume cu dorul 
Din flori, eu, de sus , să veghez.) 

De tot ce-am lăsat pe pământuri, 
Ce stă-ntre fântână şi nor, 
De toate mă las fără grijă - 
De dânsa - mie straşnic să mor! 

De dânsa - nu vreau să mă rupă 
Nici Duhul, nici omul păgân 
Şi fac legământ între spirit - 
Alături mereu să-i rămân… 

Copila mă strânge de mâină; 
Copila ar merge cu mine, 
Dar eu îi şoptesc printre vânturi: 
“- Devreme-i acum pentru tine! 

Mai stai, să te ştiu fericită , 
Primită de lumea străină.” 
“- Amar este dorul de tată 
Şi –o lume-i atât de puţină!” 

Nici moartea, blestem peste viaţă, 
Ca zidu-ntre noi nu va sta; 
Iubirea ne este că marea- 
Mă spulber, te spulberi de ea.

More ...

Молитва

Есенина читал когда-то,

Не понимал ни слова я тогда. 

Сейчас читаю рот открыв припадно,

Запоминая гениальные слова.

 

Мой друг ушедший в давние писания,

Сегодня в сердце как прекрасный сон,

Вся жизнь его полна была страдания,

С стихах его я слышу сердца стон.

 

Сегодня рифмы стали как проклятие, 

Как яд в душе все эти тошнотворные стихи.

и книгу я твою читаю как заклятие,

Чтобы от глупости от этой всей уйти.

More ...