The love of the people, of history and poetry will take them on a journey ... to Paris

poezii.xyz The love of the people, of history and poetry will take them on a journey ... to Paris

 

Simona este eleva in clasa a XII-a la Liceul “Stefan Holban” din Carpineni. La editia precedenta a luat Premiul I asa ca si-a incercat norocul si an acest an. A fost inspirata de creatia lui Vasile Alecsandri si a decis sa scrie despre asta.

 

Simona MIRZA, PARTICIPANTA: “Am vrut sa scot in evidenta ca Alecsandri nu a scris simple poezii, el a sustinut unirea si a contribuit la formarea unei Romanii moderne. Mi-au placut temele si doresc sa transmit acea mostenire lasata de Stefan Holban, cel care a pus bazele localitatii noastre.”

 

Inainte de a veni la concurs, aceasta eleva a scos din sifonier mostenirea lasata de bunica, costumul popular vechi de peste 50 de ani.

 

Gabriela NEGRU-VODA, PARTICIPANTA: “Portul national romanesc trebuie promovat peste tot in lume, la acest concurs nu am putut veni in altceva.”

 

In lucrarea sa, ea a scris despre Sfatului Tarii si rolul sau in infaptuirea unirii. Spune ca cercetarea i-a furat mult timp, iar pentru un studiu complet a cutreierat mai toate bibliotecile din localitate.

 

Gabriela NEGRU-VODA, PARTICIPANTA: “A fost o pregatire minutioasa. Am analizat multe studii de specialitate, monografie. Am mers la biblioteca personala, detin carti de valoare. Dou saptamani am muncit in fiecare zi.”

 

Emotii duble au avut profesorii, care i-au indrumat in realizarea lucrarilor. Cu incredere i-au petrecut dar si intampinat dupa prezentarile din fata juriului.

 

Galina BRICEAG, PROFESOARA ISTORIE: ”Ma pun in situatia eu ca copil, cand am de sustinut o lucrare stiintifica. Trebuie sa demostrezi argumente, ca ai cercetat. Pregatim cetateni, care nu sa plagieze, dar sa fie flexibili, sociabili.”

 

Europarlamentarul roman Maria Grapini a venti cu daruri pentru participanti.

 

Maria GRAPINI, EUROPARLAMENTAR: “O sa primeasca carti si un premiu in bani sa fie stimulati. Un concurs extrem de benefic pentru formarea tinerilor ca viziune din punct de vedere istoric, cultural.” 

 

 Traditional, startul concursului se da la Paris, la Asociatia “Aliantei pentru Sprijinirea Basarabiei”. In premiera in acest an, pe langa sectiunea "Istoria romanilor" si "Istoria literaturii romane" a fost lansata categoria Diaspora, unde s-au inscris trei elevi de peste Prut.

 

Gheorghe FURDUI, PRESEDINTE “ALIANTA PENTRU SPRIJINIREA BASARABIEI”, PARIS: ”Concursul vine sa altoiasca in randul elevilor dragostea de neam, tara, cunoasterea istoriei si a limbei. Anul acesta avem 35 de participanti, dar odata cu marirea premiilor speram sa fie mai multi.”

 

Concursul “Mostenirea” este la a 25-a editie si a fost initiat de Eugen Holban, fiul lui Stefan Holban, membru al Sfatului Traii. Castigatorul premiului I s-a ales cu o calatorie la Paris. Cel care a obtinut premiul II va merge prin locurile culturale si istorice din Romania, iar participantul de pe locul III va cutreiera Moldova.

 


Preluat de la: ProTv


Posted 29 апреля 2018

Random creations :)

O lume nebună

n-ai cum să-ți trăiești viața aceasta
cu capul în jos
ca un strugure
doar liliecii mai dorm agățați de ghiare
de tavanul peșterii
până mor
o excepție
nu poți inversa mersul pe jos
cu zborul
unde se mai pot întâmpla și asemenea lucruri
imaginează-ți o lume în care toate femeile
să meargă în mâini
copii să-nvețe alfabetul de-a-ndoaselea
eroii ecveștri să se-ntoarcă sub cai
ca într-o pictură de Wassily Kandinsky
expusă pe Broadway
ar fi prea mult
mie îmi plac lucrurile și oamenii așa cum sunt
adesea mă opresc în loc
în fața unor reclame imense cu Mascarpone
și copii mâncând cașcaval Camembert
ambalat în ceruri rafinate din produse petroliere și polimeri
„ nicio masă fără Mascarpone și Camembert”
ne-ndeamnă producătorii de moarte
pe bandă
ca într-un film suprarealist
n-ai cum să-ți trăiești viața aceasta
nici cu capul în sus
ca un viezure
spune și tu dacă se merită să trăieși după cap
într-o lume nebună
nebună…
More ...

Neclintire

țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru

 

locul de-acolo e mort

 

nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee

spre negru

a pământului

așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut

nici oamenii nu mai trec

copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer

precum niște morți îngopați în picioare

calotele glaciare dinăuntru-mi

alunecă-ncet-încet  înspre maluri

aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului

aripile bufnițelor rașchetând norii

deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit

țurțuri imenși îmi atârnă de inimă

așteptând…

More ...

Destin sau nepăsare

Ochii mei au început să vadă

tot mai des la colț de stradă

bătrânei cu mâna întinsă

și cu lacrima prelinsă

pe obrajii de timp ridați

c-au rămas de toți uitați.

 

Pe un petec de pământ

câți au sufletul frânt

de lipsa de dreptate

de un trai pe limitate

a multor persoane în etate

care adorm nemâncate.

 

Oare asta au meritat?

pentru toți anii ce au lucrat

de în zi și până noapte

și-au achitat impozite la stat

care la rândul său, de ei a uitat

de izbeliște pe stradă ia lăsat.

 

Dar nu doar statul vină poartă

de faptul că bătrânii duc așa soartă.

Vina o purtăm noi toți

care suntem niște hoți

ce se gândesc la buzunarul său

uitând părinții, pe Dumnezeu.

 

Azi văd bătrâni flămânzi și goi

strângând din ghena cu gunoi

ceea ce noi ne alintăm

și fără chibzuință aruncăm

Pe noi, oare ce ne așteaptă

de la această generație stearpă.

 

Ei au crescut copii, nepoți

și-au pus credința în niște hoți

cărora le-a încredința viața lor

ca ei să le fie ocrotitor

dar au ajuns tratați cu sictir

ajunși cerșetori de o pâine, un chefir.

 

Oare ce ne-așteaptă

într-o lume emancipată

unde toți moderni se poartă

și-au uitat de unde au plecat odată

au uitat de părinții în neputință

care cândva i-au crescut cu credință.

 

Azi mai des eu văd pe stradă

bătrânei loviți de soartă

Oare de ei, cui le mai pasă

că nu au nici ce mânca, nici casă...

Cei sus de la guvernare,
nici măcar gândul nu-i doare.

 

Dragă țară cu fiicele, fii tăi

nu lăsați să moară cei

care prin munca lor de-o viață

v-au susținut, v-au dat povață

Cei care v-au adus pe lume

NU uitați de ei,de a lor nume

PĂRINȚI,  sfinte cunune.

More ...

La vie en rose

”...Des yeux qui font baisser les miens
Un rire qui se perd sur sa bouche
Voilà le portrait sans retouches
De l'homme auquel j'appartiens
...”

                                      Edith Piaf

.

nu am întrebat pe nimeni atunci

de ce toți bărbații îmbrăcați în fracuri

erau singuri

în orașul acela cu lumini roșii și femei languroase

la geamuri

.

și eu eram singur

în costumul meu bleumarin

cumpărat de la RoB Square Sainte-Croix de la Bretonnerie

75004 Paris

 .

mă plimbam pe o stradă îngustă

poate chiar pe Chateau Rouge sau Barbes

nu mai știu

ce fericire e să nu te cunoască nimeni

.

să aluneci ca un fulg de zăpadă prin o mie de ochi

s-auzi aceleși murmur ”allez viens”

din o mie de guri

apoi să te topești într-o mie de palme

mirosind a Chanel Gabrielle

.

un iz puternic de  săpun  „Tesori d`oriente”

plutește în aer

nu mai e cale de întoarcere

îmi mai aprind o țigară Gauloises sau Gitanes

fără filtru

de care fumase cândva Jean-Paul Sartre

Camus și Gainsbourg

și-mi fac curaj

„ ce qui doit arriver, arrivera!

.

cum să-mi fi dat seama încă de-atunci

că Notre-Dame e pe moarte

.

acum

după noaptea aceasta „ de rêve”

nu-mi mai rămâne decât să mă arunc din Pont Garigliano

în Sena

sau să mă-mpușc în cap

în Place de la Concorde…

More ...

te iubesc

daca as fi Shakespeare, as scrie un sonet,

in ritm cu inimile noastre, sufleteste.

eu te iubesc asa, ca un poet.

asta e mai adinc, decit lumea iubeste.

More ...

З - Значит Захария

Ветренным оссеним днем

Сидим мы в офисе вдвоем

и будет тебе очень больно

Ведь завтра дэдлайн - Дойна

More ...