Odiseea unei gustări

Îngeri sunt, veniți din cer,

Aduși de aripi comandate;

Când un om simte dureri,

De îndată-s puși pe fapte.

Albul lor nu-i orbitor,

Dar e luminos și sfânt;

Glasul lor nu-i grăitor,

Ci transmite al lor gând.

Consumând puterea literelor

Am devenit Luminătorul sufletelor

Prețuind celibatul e dulce și amar

Pulsez căldură, eu sufăr singur

Peste fiecare iarnă geroasă

Tremur făra sobă-n casă

Supraviețuiesc cu apă si coji la masă

Privesc zorii, revărsânduse prin fereastră.

Las gândurile să Mă poarte

La granița dintre vis și realitate

Lent Mă împrăști și Mă adun

Unde 2 lumi se suprapun...

Decolez cu aripile înțelepciuni

Până ating stelele minuni

Ca perlele Le adun, în minte

Comori cu valori infinite

Arta Creeatoare, iî scoasă la lumină

Din adâncurile inimi, din beznă

Din monotonia gri e scăparea

Spre înalte idealuri e înăltarea

Din visuri,putoare și gunoi

Am ridicat roi de silabe noi

Aduc mireasma florilor de vară

Să poți expira toată ura afară

Te purifică sita mea de cuvinte

Asimilând gânduri iluminate-n minte

Din oceanul infinit de gânduri

Rămân doar câteva râuri

Care unite în strofe pe hârtie

Formează o tainică constelație

Când Citesc floarea de hârtie

Creatie inspirată din măreție

În versurile cu aceeași coadă

Descoperim frumusețea lor întreagă

Mâna Mea iî izvor de lumină

Stiloul Meu creator de lumi

Perlele puternice chei de emotii

Care descuie negura minții.

Fi parte din Lumina Mea

Să împodobim împreună lumea

Steaua ferecată-n noi, a comorilor comoară

Schimbă existența limitată și nesigură.

Lumina frunți Îmi devine palidă

Ca o stafidă M-am zbârcit

ochii orbi și mâna-Mi tremurândă

Că Mi se stinge trupul frânt

Veșnic Voi rămâne Luminătorul

Ca moștenire, Îti las originalul

Remarcă-te dintre rândurile de anonimi

Suntem fascicule unice, nu mimi

Timpul prețios nu-l irosi

Anii pierduți nu vor mai reveni.

Destinul meu e ca al tuturor

Să mă descompun, să tac, să mor.

Bătălii în cap se dau, toate cu săbii de foc

Între bine și-ntre rău, parcă seamănă a joc

Ce-ați făcut din capul meu? Teren de război cumva?

Sau vreți să mă țineți treaz ca-n sevrajul pe dava?

Nimeni nu te mai aude, nimeni nu te mai susține

Stând în pat, singur, pe beznă, cu migrene și suspine

Devii rudă cu durerea, parcă ai fi masochist

Si-ai vrea să arunci cerneală cu precizie de artist

Pas, pastile, pas la apă, asta nu-mi rezolvă mie

Durerea lăuntrică zguduind din temelie

Demoni ce lansează gloanțe, parcă sunt cranii de foc

Îngeri ce lansează valsuri dintr-o harpă din talcioc

Fac efort și mă ridic, bag o boabă la vrăjeală

Aspirină pentru babe, și mă culc cu tot cu boală

Hai că s-a mai liniștit, m-am crezut un încrezut

C-o să stau să sufăr crunt, cu tot iadul ăsta atât de mult

Sunt singur

Aici,în acest labirint

Şi pare că doar un miracol

Mă poate pune pe acel drum,

Un drum neştiut...

Înconjurat de pereți înalți şi reci,

Încerc să găsesc ieşirea

Ghidat de vocile din exterior,

Voci îndrăznețe şi calde

Ce răpun pereţi înalţi şi reci.

Sunt temător, dar,

Îndrăzneţ mă-ndrept spre acel drum,

Un drum pe care am mai păşit.

Şi las în urmă

Doar nişte pereţi mici şi reci!

Nu plânge,îți promit:

Că vom trăi clipe de fericire,

Că vom alerga desculți prin rouă,

Că ne vom da din nou,

Pe topoganul tinereții

Că vom îmbrăca din nou,

Haine de sărbătoare,

Si vom defila prin lumină,

Că ne vom roti de mână cu Primăvara

Între florile fericirii,

Că sufletele vor fi descătușate,

Si vom zbura până departe,

Că ceasul va sta,

Si ne vom privi în ochi ...orcât...

.....................................................

Nu plânge,îți promit...

Mândria este pretutindeni,

O lume plină de ignoranți;

Se cred și cei mai cetățeni,

Si primii vin ca aspiranți.

Mândria înghite suflete întregi,

Le macină, le-aruncă-n societate;

Mai toți se simt, se cred mari regi,

Sub false-idei numite democrate.

Mulți nu înțeleg că însăși România,

E încă sub jugul fenomenului Pitești;

Că răul si-a schimbat mânia,

L-a transformat în depravări prietenești.

Mândria-i, păcatul suprem,

Primordial, luciferic sub pământ;

O Doamne, iartă-mi România,

Al vieții nost-prim legământ.