Văzuta - ți voi, țărani, vreodată, |
Ochii tăi îmi par de ceară,
Vor genunchii să te doară
Când spre dânsa te pornești;
Spune-mi, spune-mi - o iubești?
Chiar și-n zilele senine
Pari cu ploaie peste tine
Când te ia cu mângâiere,
Spune-mi, spune-mi - din plăcere?
M-am așternut în ierbi și în pămînt.
Atunci , aveam în minte doar un gînd,
Să mă cobor în universul plin
De amintiri, de patimi și de chin.
M-am așternut și prinsem rădăcini.
Vroiam să fiu o floare fără spini
și rodul meu în toamna luminoasă,
Să il întind, în fața ta, la masă.
M-am așternut și mi-am crescut tulpină,
Dar necatând să văd în ce grădină
M-am...
învățasem până mai ieri să-mi reprezint lumea
abstract
după niște contururi neregulate
desenate în negru pe-o hartă
fiecare contur ascundea un loc cu o notă distinctă
asociată cu denumiri de fluvii, de munți, de imperii
de drumuri ale mătăsii
de orașe
despre care citisem prin cărţi
în care trăiau milioane de oameni
nevăzuți
despărțiți între ei de aceleași fluvii, de aceeaşi munți
de aceleaşi drumuri ale mătăsii
de aceleaşi nesfârșite întinderi de cer și pământuri
într-o zi însă a apărut cea de-a opta...