Molii

Văzuta - ți voi, țărani, vreodată,
De când în glie- ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?

Palate- și fac, ca și omida,
Cînd se anină di-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nici cum nu le mai vi-i de hac.

Pășind în cerc, de vicii negre,
Acele molii, ce domnesc,
Sug toată seva frunzei, care,
Cu lăcomie o stârpesc.

Si nu le pasă, că la anul,
Ce să mănânce n-or avea-
Vor căuta o altă “țîță”,
Pe alt copac se vor muta.

De unde au venit, namile,
Punând istoria pe dos
Cine le-a-nchis în librarie -
Că -ntâi ei cărțile ne-au ros?

Si n au nici frică,nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire -
Au doar instinct - să roadă tot !

Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să stee -
La noi, deja, stau ani la rînd !

Ieșiți în câmp, cei cu dreptate
Si cu iubire, pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile- afară !

Postat de darida , Categoria : Poezii patriotice

Data : 28 iunie 2016 , Vizualizări : 868 .

sau pentru a comenta poezia Molii

Poezii aleatoare

Remediu pentru suflet

" Uneori, pentru a salva pe cineva, este nevoie doar de o imbratisare."

Daniela R.

Toti avem acelasi rost in viata. Ne nastem, visam, incercam sa ne urmam visele ( chiar de uneori suntem constienti ca unele din vise vor ramane doar vise), invatam. Unii din noi se implica in multe activitati dorind sa se afirme. Altii citesc carti. Dar fiecare din noi, macar o data in viata vom iubi.

...

Citeşte mai departe