Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.

poezii.xyz Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.


Victoria nu a ales intamplator se descrie epoca in care a domnit Vlad Tepes. Si-ar dori pentru Moldova un presedinte la fel de dur. 



"-Cum ar trebui sa arate un Vlad Tepes contemporan? - Destul de chipes./Toti cei care furau de la tara ii trageau in teapa si Reisind din astea am avea pe cine sa tragem in teapa in tara noastra. - Incepand cu cine? -Nu vreau sa comentez.”

 

Iar Stefan a descris Marea Unire din 1918 si si-ar dori ca evenimentul sa se repete.

 

"Se cunoaste foarte bine salariile care sunt in Romania, salariile care sunt la noi, pensiile la fel.”

 

Concursul Mostenire, aflat la cea de-a 24 editie este o calatorie in istorie. Ana crede cu tarie ca limba pe care o vorbeste este romana. Dialectul ne diferentieaza.

 

“Limba moldoveneasca are un “e” mai moale pronuntat, iar cel din Romania, din Ardeal de exemplu, un “e” mai tare.”

 

Iar colega ei, patrunsa de o experienta prin care a trecut familia sa, a descris razboiul de pe Nistru. 

 

"Noi suntem o tara pasnica, nu cred ca meritam asa un destin.”

 

Toti cei 25 de participanti au muncit o luna  la eseuri pentru a le da originalitate.Rasplata vine tocmai de la Bruxelles, de la un europarlamentar, care le-a adus premii de sute de euro.

 

Maria GRAPINI, EUROPARLAMENTAR ”Faptul ca eleve de la clasa a 8, la 12…. pe propria interpretare, pe mine m-au fascinat. Am stat in sala nemiscata.”

 

Concursul Mostenire a luat nastere la Paris la initiativa lui Eugen Holban, fiul  lui Stefan Holban, membru in Sfatul Tarii. Liceul din Carpineni poarta numele acestuia. In timp, competitia s-a mutat acasa. 

 

Gheorghe FURDUI, PRESEDINTE ASOCIATIA PENTRU SPRIJINIREA BASARABIEI ”Poate motivatia, ca elevii sunt concentrati pe tehnologii infomationale, si nu pe studierea lucrarilor. Poate pe faptul ca premiile sunt modeste. Inainte 200 de euro erau ceva, acum nu.”

 

Toti participantii au primit diplome, insa cei mai buni vor merge in aceasta vara intr-o excursie in Romanie unde vor vizita locurile istorice.

 


Preluat de la: ProTv


Postat 30 aprilie 2017

Creaţii aleatorii :)

Flagelare

Stiu că acolo

ești foarte singură

nu ți-ai luat șevaletul și vopselele în ulei

pensulele

cineva mi-a spus că le-ai aruncat pe fereastră

ai aruncat și tablourile vechi

în care ți-ai pus toată inimă

pe cele mai noi le-ai sfâșiat cu voluptate

ca Van Gogh

n-a scăpat nici regina Angliei

mâncând banane cu furculița

imaginea mea ai estompat-o

cu tușe grose de negru

pe-a ta cu violet

(culoarea mâniei!)                               

desființind orice legătură-ntre noi

inutil însă

fiindcă eu încă mai simt mirosul inefabil

al ceaiului de mentă și al pâinii prăjite

sărutul tău apăsat și  umed

în loc de bună dimineața

foșnetul mătăsos al furoului negru

cumpărat din Passage du Désir Paris le Marais

( de care nu te despărți niciodată!)

palma mea pe coapsele tale moi

ca lutul din mâna olarului

„obraznicule!”

cum să uit toate acestea

și multe altele

știute doar de noi

degeaba ai blocat liftul la etajul 57

voi urca și de data aceasta scările

întotdeauna a trebuit să urc scările

către tine

nu atât de multe

ce-i drept

dar a meritat

știu că n-ai sfâșiat tabloul lui Coreggio

cu Jupiter și jo

(care era o copie!)

nici acum n-am înțeles de ce-ți plăcea tabloul acela

(până la urmă o scenă banală de dragoste!)

și nu-ți plăceau tablourile noastre

pe care le-ai pictat și repictat

pe aceeași pânză

precum celebra Salvator Mundi

atribuită lui Leonardo da Vinci

și nerevendicată de nimeni...

Mai mult...

Odiseea unei gustări

Mă așez în fața oportunității

Si degust puțin curaj.

Îmi pun șervețelul în poală,

Închid ochii.

Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...

Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,

Are o textură oportunistă.

Mușc din entuziasmul bine gătit,

Îi mestec fiecare clipă

Iar aroma trăirilor se descompune lent ,

În gura mea. 

O descopăr până la ultima bucată,

O privesc euforic,

O condimentez cu amintiri

Si savurez fiecare firmitură de bucurie.

Mai mult...

Poti

Ma leagana tacerea

se scutura un vis

si cineva il plinge

dar este deja stins

aduna zile multe

arunca multe nopti

dece iti este frica

doar tu stii ca nu poti

si totusi prin durere

nu incetezi sa inoti

Te leagana tacerea

Incearca sa  sa mai poti.

Mai mult...

На берегу

Я видел море, на берегу своей печали,
Я знаю горе, то горе что вы ешё не знали.
Убивал жизнь в себе, грустно смотря как уплывали корабли.
Я хотел, но вместе быть мы так и не смогли.

Я закрывал глаза когда ты уходила,
Осозновал что ты не полюбила.
Быть вместе, мы так и не смогли,
Я умер, когда уплыли корабли...

Mai mult...

Superstiții

există riscul ca într-o zi oglinda mea să se spargă

 

și să nu-mi mai regăsesc chipul dimineața

 

în zori

ar fi cumplit

mi-ar fi foarte greu să mă recompun din o mie de chipuri

deformate grotesc

într-unul singur

nu m-ar mai cunoaște nimeni

nici chiar eu

în fiecare zi mă privesc în oglindă

încercând să mă conving că n-am dispărut peste noapte

odată cu ultimul vis

.

e clipa mea matinală de regăsire cu mine însumi

care-mi dă curajul să-nfrunt încă o zi

.

mă strecor din casă printr-o mare învolburată de chipuri

niciunul nu seamănă cu celălalt

imaginea lor mă urmărește obsesiv

pe o tablă de șah cu piese de sticlă

ricoșind ca ca un glonț de retina pisicii

(traversată de un șoarece)

în creier

.

e atâta învălmășeală printre circumvoluțiuni

încât mi se strepezesc dinții

.

o parte din mine adună cu obsesie

chipuri de oameni

o altă parte le-ngroapă în memorie

sau le șterge

nu știu de ce se întâmplă toate aceste lucruri

nu există însă necaz mai mare decât să spargi o oglindă

și să-ți vezi sufletul făcut țăndări…

Mai mult...

Nebulozități

toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți

 

e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani

 

și e mai mic decât mine

nu știu cum s-a întâmplat

el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani

iar de atunci n-a părăsit niciodată Pământul

eu am mai umblu cu capul prin nori

dar tot ar trebui să fiu mai bătrân decât dânsul

pesemne că și-a băgat coada între noi timpul

altfel nu-mi explic

i-am cupărat de ziua lui o pasăre colibri

o „pasăre muscă”

( pe etichetă scria Archilochus colubris

cum îi plăcea lui!)

 toata viața a omorât păsări

încercând să pătrundă misterele fascinante ale evoluției

i se trăgea de la prima lecție de anatomie

acum este ornitolog la Grădina zoologică a orașului

știe aproape totul despre păsări

mănâncă păsări la micul dejun

iar în amurg trage cu praștia după grauri

.

nici nu știu cum să-i spun la aniversarea aceasta

rotundă:

„la mulți ani”

ar semăna cu o glumă proastă

„ gata!”

nici atât

ar putea crede că-i doresc moartea…

Mai mult...