Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei

poezii.xyz Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Moldova este țara din care se trag rădăcinile oamenilor ajunși celebri în toată lumea. Dacă vi se pare că nu este așa, înseamnă că nu ați răsfoit „Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” semnată de Denis Roșca. Noi ne-am propus să vă facem cunoștință cu câteva nume notorii incluse în această enciclopedie a oamenilor celebri din Moldova, pentru că țara noastră chiar are oameni frumoși cu care se poate mândri.

Astăzi v-o prezentăm pe Alexandrina Hristov, o artistă originară din Republica Moldova. Activitatea sa se leagă de muzică, pictură și poezie, iar piesa cu care a devenit cunoscută publicului românesc se numește „Fata merge pe jos”.

Alexandrina a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie”, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale. În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut primele sale apariții într-o serie de concerte la Cafe Deko din București.

 

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

Alexandrina cântă în română, franceză și rusă. Stilul său muzical este greu de definit, dar se încadrează între pop acustic, rock contemporan, alternative, jazz și soul, cu elemente inovatoare la nivelul compoziției și versurilor. Alexandrina apare adesea pe scenă alături de o trupă de instrumentiști, dar uneori își susține recitalul în formulă voce-pian.

 

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

facebook.com/Alexandrina-Hristov

Atunci când ascultați o piesă interpretată de Alexandrina nu ezitați să căutați videoclipul acesteia, pentru că imaginile create pentru muzică sunt la fel de pătrunzătoare ca și notele muzicale împreună cu versurile. Cea mai recentă reușită a sa a fost nominalizarea videoclipului piesei „După pod” la categoria „Best visual effects” în cadrul BerlinMusic Video Awards.

În prezent, Alexandrina are 39 de ani și își continuă activitatea muzicală. Aceasta are o pagină de Facebook, unde este foarte activă. Tot acolo puteți găsi cele mai noi apariții ale sale, alături de alți cinci membri cu care alcătuiesc o formație. Din postările sale putem observa că este implicată într-o mulțime de festivaluri. Dacă vreți să o vedeți în realitate, puteți prinde evoluția ei la UNTOLD 2017.

De asemenea, rezultatele ei și activitatea muzicală le puteți urmări pe site-ul alexandrina.ro sau pe canalul de YouTube al interpretei.

Acest articol a fost elaborat pe baza informației prezentate în „Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” de Denis Roșca. Menționăm că această carte include o colecție de peste 1.800 de biografii ale oamenilor născuți la noi sau cu rădăcini basarabene. Cartea poate fi procurată în librăriile „Cartea”, „Făt Frumos”, „Cartier”, „ABC”, „Pro-Noi”, „Librarius”. De asemenea, o mai găsiți pe www.bestseller.md și la autor, la prețul de 1.000 de lei.

Preluat de la: Diez.md


Postat 21 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

Ea

Ofensată

De mamă,de tată,

Rănită,

De frate

Si ziuă și noapte.

Cu gînduri neînpăcate

Uitată.

Mai rar,

Telefonată!

Mai des vinovată

De zîmbet trădată

Lăsată să plîngă,săraca ...

De fată!

La suflet bogată

Cu sine-mbracată

Curată

Cu vocea, parcă crăpată

Încearcă

Să scoată

Durerea ce-o poartă!

Si strigă la poartă

Cu ce-s vinovată,

Că m-am născut fată!?

Deloc iubită,...

Cu vorbe tăioase, hrănită

Mai puțin fericită

Mai mult singură, singurică

Cu urechea ce-așteaptă

S-audă vrio șoaptă

Să se simtă, încurajată

De jos ridicată

Nu cu vorbe, cu faptă

Visată

În alb îmbracată

Ca oricare altă...

Vrea flori și să fie uimită

Pentr-un moment să se simtă

Iubită!

Sărutată

Înainte de-a fi culcată

Îndepărtată

Vrea la toți să împartă

Dragoste, adevărată.

Pare ciudată

Cînd o vezi încîntată

De nimicul ce parcă

A nimic și arată

Ea spune că-i artă

Credulă-n minciună

Lăsată să spună

Nimic să nu spună

Ce viață nebună!!!

Mai mult...

Te port...

Te port în triste amintiri
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Mai mult...

Alb

încă te văd

 

te aud

 

te simt

încerc să-ți spun telepatic toate acestea

în lipsa cuvintelor

buzelor

corzilor vocale

e inutil să stingi lumina

să-nchizi geamurile

s-amesteci culorile Soarelui

cu albastrul infinit al cerului

pe aceeași pânza albă a zilei

sufletul meu atârnă de inima ta neagră

ca un strugure

ai grijă

asigură-te când schimbi direcția de mers

ca să nu rămâi singură

așa cum m-am trezit eu  însumi într-o dimineață somnoroasă de Mai

îmbrăcată în doliu

cineva îmi pusese mâinile și picioarele în lanțuri de argint

și mă închisese în mine

singur

 între două bătăi de inimă neterminate

 de atunci  în cartierul acesta toate luminile-s stinse

semafoarele au încremenit pe roșu

e foarte riscant să treci strada de pe-o inimă pe alta

se aud și acum sirenele ambulanțelor care fură copii

și adună noaptea morții din intersecții

mai bine-ai lua-o spre zorii zilei de mâine pe jos

vei ști că te-aștept după lumina gălbuie a vieții

din fereastră

pe care… am lăsat-o aprinsă.

Mai mult...

Pre - judecăți

îmbătrânim încet-încet

 dar sigur

simțim  pământul cum se insinuează în oase

în măduvă

cu fiecare pas înspre grădinile suspendate

ale cerului

mai adăgăm câte un pumn de țărână

la temelia năruită a speranței

lăsăm umbrele

aceste creaturi jalnice

tot mai mici

înaintea corpurilor

în Cartea lui Iov scrie că atunci când îți vezi umbra

cu ochii

încep să-ți bată clopotele

simți tămâia sfârâind în cădelniță

chemarea inconfundabilă a pământului

risipit în oameni

palmele bătucite ale lui Dumnezeu

modelând din lutul primordial omul cavernelor

Homo Australopithecus

ceva de genul acesta

murim încet-încet

dar  sigur

precum melcii

în carapacele lor închise ermetic

hermafrodiți

titulari de drept pe liberul nostru arbitru:

ultimul drum…

Mai mult...

Nebulozități

toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți

 

e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani

 

și e mai mic decât mine

nu știu cum s-a întâmplat

el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani

iar de atunci n-a părăsit niciodată Pământul

eu am mai umblu cu capul prin nori

dar tot ar trebui să fiu mai bătrân decât dânsul

pesemne că și-a băgat coada între noi timpul

altfel nu-mi explic

i-am cupărat de ziua lui o pasăre colibri

o „pasăre muscă”

( pe etichetă scria Archilochus colubris

cum îi plăcea lui!)

 toata viața a omorât păsări

încercând să pătrundă misterele fascinante ale evoluției

i se trăgea de la prima lecție de anatomie

acum este ornitolog la Grădina zoologică a orașului

știe aproape totul despre păsări

mănâncă păsări la micul dejun

iar în amurg trage cu praștia după grauri

.

nici nu știu cum să-i spun la aniversarea aceasta

rotundă:

„la mulți ani”

ar semăna cu o glumă proastă

„ gata!”

nici atât

ar putea crede că-i doresc moartea…

Mai mult...

Escale

în locul tău va apărea sigur altă femeie însingurată

 

(nu-mi explic de ce toate femeile singure poartă colanți negri

 

și sutiene albastre!)

știe că te aștept și că s-ar putea să întârzii ca avionul de linie Blue- Air

din Regatul Unit

din cauza rafalelor de vânt de pe Canalul Mânecii și de pe țărmul peninsulei Bretagne

adică vreo oră

destul cât să croșeteze spațiul rămas între cele două zboruri

prin fața ochilor mei

cu o sută de iglițe

inutil

se anunță rafale de vânt și la Köln

la Viena

Zagreb și Belgrad

până mâine nu mai e nicio speranță

.

va trebui să dorm în singurul zgârâie nori cu hotel și tersă spre cosmos

din capătul terminalului patru

altul nu mai există

în locul tău voi găsi probabil femeia însingurată de pe aeroportul Cardiff

croșetând

însăși  viața mea este o broderie de zboruri și vânturi

fără chipul tău virtual din mijlocul pânzei albe a gândului

cusut cu fire de aur

m-aș pierde pe aeroportul acesta...

Mai mult...