Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă

poezii.xyz Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă

Scriitorii autohtoni se bucură de popularitate în rândul moldovenilor, operele acestora fiind în topul celor mai vândute cărți în 2017.

"Vara când mama avea ochii verzi", de Tatiana Țîbuleac, a fost romanul care s-a vândut ca pâinea caldă în toate librăriile din Capitală. Pentru că duc dorul de casă, şi un număr mare de conaţionali plecaţi peste hotare au comandat online cartea. Într-un singur an, peste 4.000 de moldoveni, dar și români au cumpărat acest roman, ajungând, astfel, primul în clasamentul vânzărilor.

Printre alte cărţi care au umplut rafturile cititorilor anul trecut, a fost "Te blestem să te îndrăgostești de mine" de Nicolae Dabija, dar și "În umbra pașilor tăi" de Vitalie Cipileaga. Iar una din librării a tradus o carte, care de asemenea s-a bucurat de succes.

"Este vorba de romanul "Trei metri deasupra cerului" de Federico Moccia, prima noastră traducere. Noi am avut vânzări la noi în jur de 700 de exemplare și deja în România, prin librării aproximativ două mii de exemplare", a menţionat Ion Bargan, director librărie.

Clasamentul este diferit de la o editură la altă. O librărie din Capitală se laudă cu vânzări bune în acest an a două albume de fotografii și a cărților pentru copii.

"Un veac de istorie în imagini", "Ciuciuleni" de Mariana Pagu și "Lumea lui Zaharia". Dacă vorbim de cărțile pentru copii, atunci iarăși îi avem pe clasici "Albinuța" lui Grigore Vieru. Avem "Balada celor cinci motănași" de Ion Druță", a precizat Gheorghe Erizanu, director librărie.

Şi cărțile de dezvoltare personală s-au bucurat de popularitate.

"De la idei la bani", "Tată bogat, tată sărac". "Secretele succesului". Se vând zilnic", a spus Svetlana Ipati, administrator librărie.

Librarii spun că în acest an numărul persoanelor dornice să citească a crescut cu aproape 30 la sută:

"Ultima care a fost acum, a fost de o autoare română, Teresa Wojcik "Căutând fericirea". Asta a fost cartea care cel mai mult mi-a plăcut și pe care am reținut-o".

"Balzac "Le Père Goriot" - asta a fost cartea care m-a impresionat cel mai mult anul acesta".

Printre cărțile cumpărate de moldoveni s-au regăsit și "Povara bunătății noastre" de Ion Druță dar și "Singur în fața dragostei" de Aureliu Busuioc.


Preluat de la: Publika.md
Postat 2 ianuarie 2018

Creaţii aleatorii :)

Demitizare

Blestematule! Blestematule!
am strigat din vârful dealului,
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif!
ecoul îmi întoarce cuvintele
golite de suflet:
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif…
să nu-mi prăvăești din nou piatra
ca lui Sisif…
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif…
ajunsesem aproape de vârf
alături de mine Don Quijote alerga după fluturi…
nici nu știu cum am scăpat-o
la dracu! la dracu! la dracu!
am răbufnit
și-atunci am auzit o voce din cer
reverberând sacadat
ca un tunet

„ Ajunge, fiule!”

Mai mult...

H

N-am sa las sa cadă stele de pe cer -

Căci cu-atâta greu le-am tot bătut in cui,

N-am să uit acel gust de fier

Chiar vârfurile-alpine de-mi propui.

 

N-am să mă las chemat de voci straine,

Te zugrăvesc in cadă cu cafea...

Niciodată n-am să pot uita de tine

Chiar daca o să dispar din lumea ta.

 

 

Așadar, o să-ți las o scrisoare alipită-n geam,

O să-ți las miros de vin si de cafea,

O să-ți amintesc unde apusuri petreceam

Chiar dacă ai sa prinzi a mă uita.

 

O să vreau elegic să iți mai ascult

In ritm de vals, pasul bătăuș

Și o să vreau, o dată să te mai sărut

Chiar dacă știu că ai să mă muști.

 

N-am sa pot uita acel miros de fier,

Și cum chimia astre legăna;

N-am să las sa cadă stele de pe cer -

Ca noi in doi, să avem ce număra.

Mai mult...

Zâmbesc

Ai vrut să-mi vezi şi lacrimile,

Dar nu ţi-am oferit plăcerea

Zâmbeam,

Chiar dacă mult prea grea era durerea.

 

Ai vrut să-ţi cad în genunchi,

Să te rog să rămâi, să nu pleci,

Zâmbeam,

În loc să plâng cu lacrimi grele şi reci.

 

Ai vrut să tânjesc după iubirea ta,

Cu toate că-mi venea ades să plâng...

Zâmeam,

Vezi...Lacrimi nu mai curg!

 

Ai vrut să mă vezi jos la pământ,

Dar uite, mă înalţ tot mai sus,

Şi zâmbesc,

Suferinţa nu m-a răpuns!

Mai mult...

Reprezinți frumosul

Ești frumoasă.... 

Cu o aură prețioasă, 

Vocea ta armonioasă

Imi gadilă inima vijelioasă

In timp ce o infectezi cu iubire

 

Ești faimoasă... 

Cu o privire minutioasă,

Atenția ta suavă, 

Imi stârnește gandirea focoasă

Si ma pierd in a ta sedație

 

Ești prețioasă.... 

Cu o atigere cremoasă,

Mangaierea ta gratioasă

Usoară peste pielea mea vicioasă

Mă face să ma pierd in a ta zădărnicie. 

 

Privirea ta, ochii tăi mă treziseră

La fel si firea mea o stârniseră

Dorințe fierbinți mi-ai zămislit 

Inima mea te dorește necontenit

 

Intre noi se stârnește un război

De emoții nesfârșite 

In timp ce suntem goi

De dorințe nesăvârșite

 

Te aștept ca sa vi

Ca să te pot privi, 

Căci am început a mă îmbolnăvi

De a ta frumusețe. 

 

Căci dacă n-ai sa vi

Cer despagubiri

Si sa imi platesti in iubire

Cât pentru intreaga omenire

 

Simt fiorii, trebuie să lupt

Cu tine am luat totul de la-nceput,

Ce este intre noi este preconceput, 

Iubirea noastră e de nepriceput

 

Despre mine sa proscris

Să-ți cad in abisul interzis

In felul tău greu de ucis. 

Ma restrâng circumscris

In sufletul tău sui-generis

Mai mult...

Unde e...

Te văd în sclipiri de smarald luminând,

Lumina ce-alungă întuneric și noapte,

Iar noaptea din gândul ce plânge flamând

Alungă și foamea și plânsul departe.

 

M-arunc peste scări ce urcă-cobor

Cu trepte abrupte - le număr pe toate.

Mă uit către zare, te văd, îmi e dor,

Mă-ndrept către tine târâș și pe coate.

 

Departe-i balconul la care priveam

Din propriul balcon, zâmbind cu știință,

Că văd al tău chip frumos și gândeam:

”Nu pot să te pierd, e cu neputință!”

 

Îmi trec prin priviri imagini cu mii:

E marea, un munte și locuri de vis,

E viață în toate, și moarte, să știi,

Un ochi mai clipește și altu-i închis.

 

Mă mișc, deci trăiesc, cu frică privesc.

Mă-ndrept către casă - e drumul ce-l știu,

Dar unde e casa? Căci vreau să zidesc,

Zidesc și dărâm, căci locu-i pustiu.

Mai mult...

Безымянный

Акустика в ушах, бессмысленные звуки.
Два дня подряд лежу в цепях, теряя твои руки.
Я не знаю как сказать и стоит ли вообще. 
Тебя ведь не вернуть назад...
два дня как не вернуть уже.

Mai mult...