Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

poezii.xyz Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

Prima lecţie din acest an şcolar, care va începe în data de 3 septembrie, va fi dedicată scriitorului, eseistului şi dramaturgului Ion Druţă. În această zi, maestrul îşi sărbătoreşte cea de-a 90-a aniversare. Elevii vor discuta în premieră despre contribuţia lui Ion Druţă la dezvoltarea patrimoniului cultural naţional.

Asta pentru că puţini cunosc faptul că ideea de a ridica monumentul Lumânarea Recunoştinţei din oraşul Soroca îi aparţine anume scriitorului.

Proiectul a fost realizat şi inaugurat în anul 2004. Autorităţile locale susţin că sculptura, care are o înălţime de 24 de metri, adună anual mii de vizitatori din diferite colţuri ale lumii.

"Maestrul Ion Druţă, pe lângă faptul că este un scriitor talentat, s-a dovedit că are şi o extraordinară intuiţie istorică. Monumentul este construit din piatră de cosăuţi. Vizitatori vin foarte mulţi, mai ales că zona are şi un peisaj foarte frumos", a spus Victor Botnaru, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. 

Pentru a ajunge în vârful monumentului, vizitatorii trebuie să urce tocmai 600 de trepte, dar acest lucru nu-i împiedică deloc. Priveliştea de sus este uimitoare, spun oamenii.

"Este foarte frumos, poţi vedea Nistrul. Înăuntru lumânarea arată foarte frumos."

"Aşa cum sunt venită pentru prima oară aici, pot să spun că mi-a plăcut, chiar am rămas surpinsă."

"Este foarte frumos şi foarte îngrijit."

"Monumentul s-a păstrat destul de bine de când a fost creat. Ion Druţă a fost cel care a dat ideea de a construi acest monument, această lumânare, dar meşterii sunt din Soroca şi Cosăuţi."

Ion Druţă s-a născut în data de 3 septembrie 1928 în satul Horodişte din raionul Donduşeni. Operele sale "Frunze de dor", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătăţii noastre", "Clopotniţa" sau "Toiagul păstoriei" fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale.

Din 1987 este preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

De asemenea, este membru onorific al Academiei Române şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În anul 2008 a obţinut Premiul de Stat "pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea culturii şi literaturii naţionale şi universale".


Preluat de la: Publika.md
Postat 26 august 2018

Creaţii aleatorii :)

Adevăr

Viaţa mea este o Gară -

cu mii şi mii de pasageri

unii cu vagoane de iubire,

alţii - cu saci de dureri.

Pe unii îi voi revedea

Pe alţii cu siguranţă niciodată

Şi tu eşti un simplu pasager

Ce treci prin Gara Vieţii mele doar o dată...

Mai mult...

Resemnare si Blestem

Afara-i resemnare și blestem.

In alfabetul morse,

Picaturile-mi șoptesc refren

Cat eu ascult gospel și încerc mă rimez in strofe

 

Afară plouă cenușiu, asuprind năpasta

Ingerii decepționați ne plâng.

Nimburile sunt proiectate-n târg

Iar martirii inocent, își zăbovesc răsplata

 

Frecvențe corosive răsună în perete

Tu copiliță mare, plângi ca din cișmea,

Și nu poti intelege ca dulapul, mi-e plin doar de schelete

Pe care tu, nu le poti vedea

 

Mă tem ca vazand medaliile pe col, nu ai intelege

Ce-am purtat intregul drum in pungi

Și de ce sunt blestemat de linii negre

Ca baiatul cu pijamale in dungi

 

Evident ca in final sunt vinovat doar eu

Asta-i ultima fantă in ghețar

De-ai ști cat de mult imi pare rau

Ca nu există un buton pentru restart

Mai mult...

Tata

Nu conteaza cati ani trec
Caci nimic nu va schimba,
Gandul ca vreau sa-mi petrec
Toata viata-n preajma ta!

Vreau s-ascult mereu
Ale tale vechi povesti,
Si ma rog la Dumnezeu
Sa vad vesnic ca zambesti.

Nu exista atatea stele
In nopti, pe cer ce stralucesc,
Ca sa pot scrie cu ele:
La multi ani si Te iubesc.

Mai mult...

The farce is over (prozopoem)

la capătul drumului nu mai există nimic. despre cer nici nu poate fi vorba. cerul  e doar o iluzie cum ne spun oamenii de știință. cele lăsate în urmă la fel. nu-s decât niște imagini într-un stik de memorie. dimensiuni  mnezice de prisos. ce mai poți face cu aceste imagini abracadabrante la capătul drumului? acolo unde trecutul  prezentul și viitorul se întâlnesc într-un punct. acolo unde lumina și întunericul se anulează receproc și unde speranța abia mai pâlpâie ca o lumânare în mâinile protectoare ale unui Dumnezeu intangibil.  singurul care se mai gândește la tine. la sufletul tău călător aflat mereu în căutarea altui corp liber. de trăit. trecând succesiv dintr-o viață în alta. supravețuind morții. și te așezi pe ultima bancă. nu că ai fi ostenit. nu te întreabă nimeni dacă ești ostenit. la capătul drumului dăinuiește o regulă strictă. nu poți să mori la întâmplare. nu. trebuie să-ți aștepți rândul. să ai bănuțul de aur în palmă pentru vămi. acolo nu există o zonă liberă de acces. Un Spațiu Schengen. toată lumea se încolonează supusă la porțile Înaltei Curți de Casație a păcatelor. fără nicio excepție…

Mai mult...

Nu mă întrebaţi, vă rog!

Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,

De unde aş putea să ştiu,

Nu ne-am văzut de-atâta timp

De-atunci s-a tot scurs nisip...

 

Fie-vă milă de inima mea,

Ea când aude de el încă vibrează,

Întrebaţi-mă mai bine de altceva,

De orice, dar nu de durerea mea.

 

Întrebaţi-mă de timpul de afară

De cum mă simt, de orice,

Despre mama să vorbim niţel

Numai nu mă întrebaţi de el.

 

Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,

Recunoscătoare am să vă fiu!

Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic

Lăsaţi-mă să mă ridic.

 

Să îmi revin, e încă greu...

Nu mă întrebaţi ce face el

Întrebaţi-mă despre orice

Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!

 

 

Mai mult...

Орфей

Орфей всегда любил мелодией, 

Что с каждым днём все лучше пел,

Я оказался лишь пародией, 

Лишь тенью быть, вот мой удел.

 

Я тень, и тенью быть моё проклятие, 

Я не могу выйти на всет, 

Я крепче жму в руке распятие,

и проклянаю, молчаливый свой обет.

 

Лишь пара слов бумажная окова,

Лишь пара слов оставлю о себе,

Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.

Лишь пара слов, и я готов к мольбе.

Mai mult...