Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală

poezii.xyz Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală

Pasiunea pentru lectură a adunat zeci de oameni într-un parc din Capitală. În pofida frigului, aceştia au făcut schimb de cărţi şi impresii.

Pentru Marina Daniliuc nicio zi nu trece fără a răsfoi vreo carte. Doar în acest an, tânăra a reuşit să citească peste 40 de opere. Aceasta spune că a aflat despre eveniment de pe o reţea de socializare şi nu a ezitat să participe, mai ales ca a avut şansa să-şi îmbogăţească biblioteca personală.

"Eu consider că cărţile ar trebui să fie într-o continuuă circulare. Este mai mult un egoism pentru cititori să păstreze unele cărţi în biblioteca lor, să stea acolo prăfuite decât să le împărtăşească, să le schimbe cu altcineva", a spus Marina Daniliuc, cititoare.

Ideea originală de a face schimb de cărţi a fost apreciată şi de ceilalţi participanţi.

"Am reuşit cinci cărţi să schimb. E o chestie plăcută. Văd feţe zâmbitoare, feţe plăcute. "

"Îmi place să schimb şi opinii, şi cărţi cu persoanele care citesc la fel de mult. Şi am crezut că astăzi este un eveniment bun pentru a mai schimba din cărţi. "

"Am cărţi care le-am citit şi erau pe raft şi aici am pobibilitatea să le schimb cu cărţi care nu le-am mai citit până acum."

Parascovia Belschi este cea căreia i-a venit ideea de a organiza un astfel de eveniment. Femeia susţine că lectura face parte din stilul ei de viață. Speră ca pe viitor numărul celor care se vor alătura acestei inițiative va crește, iar la întâlnirile viitoare vor avea de unde alege mai multe cărți.

"Foarte pozitivă a fost toată lumea, au fost foarte dornici să vină. Chiar m-am bucurat, pentru că credeam că la noi lumea nu citeşte, dar de fapt ei citesc doar că pe ascuns", a declarat Parascovia Belschi, organizatoare.

În 2017, cea mai cumpărată carte de cititorii moldoveni a fost "Vara când mama avea ochii verzi" scrisă de fosta jurnalistă Tatiana Țibuleac. Într-un singur an, au fost vândute peste 4.000 de exemplare. În clasamentul celor mai populare cărţi se mai regăsesc "Te blestem să te îndrăgostești de mine" de Nicolae Dabija și "În umbra pașilor tăi" de Vitalie Cipileaga.


Preluat de la: Publika.md
Postat 18 noiembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

RĂSARE LUNA...

RĂSARE LUNA...

Din cetină albastră tremurândă,

din doină, lacrimi şi dureri,

răsare luna cea plăpândă...

La poartă, tu... aştepţi de ieri!...

 

Din zbor de fluturi alb-albaştri,

din iarbă, noapte şi viori,

răsare luna printre aştrii...

La poartă, tu... aştepţi în zori!...

 

Din gânduri adormite pe-o cămaşă,

din vise rătăcite printre vremuri,

răsare luna nărăvaşă...

La poartă, tu... aştepţi şi tremuri!...

 

Din dimineţi ascunse în rouă,

din flori şi doruri ce înfrângi,

răsare luna, luna nouă...

La poartă, tu... aştepţi şi plângi!...

 

Din zumzet dulce de albină,

din floarea de salcâm şi crini,

răsare luna, luna plină...

La poartă, tu... aştepţi, suspini!...

 

Din doruri scrise în calendar,

din amintiri pierdute în noapte,

răsare luna de cleştar...

La poartă, tu... şi a' tale şoapte!...

 

Din flori de nufăr alb pe lac,

din lebede, conduri şi ciocârlani

răsare luna în hamac...

La poartă, tu... de mii de ani!...

 

Dintr-o poveste milenară,

din barba albă de pitic,

răsare luna iar şi iară...

La poartă, tu... nu zici nimic!...

 

Din neputinţe, patimi şi război,

din umbre, flăcrări şi tăciuni,

răsare luna peste noi...

La poartă, tu... în rugăciuni!...

 

Noi vrem să răsărim din soare

şi să ne iei de mână (ca atunci!),

dar suntem duşi în lumea care doare...

La poartă, tu... şi nu te culci!...

 

Noi vrem să răsărim din lună

şi să îţi trimitem sărutări,

dar suntem duşi în lumea cea nebună...

La poartă, tu... în depărtări!....

 

Noi vrem să răsărim din stele

şi să ne strângi cu braţul drept,

dar suntem duşi în lumea cu zăbrele...

La poartă, tu... cu mâinile pe piept!...

 

Mai mult...

Te iubesc e prea putin sa scriu

Nu pot ca sa descriu iubirea
Din infinitele cuvinte ce le stiu
Nu pot gasi cuvintul mai puternic
Caci te iubesc e prea putin sa scriu.

 

Nu pot sa te descriu cum esti
Caci esti atit de gingasa si dulce
Nu imi ajung idei ca sa termin un gind
Caci ce nas face gindul iar la tine fuge

 

Nu pot sa iti descriu zimbetul
Caci e ceva ce nu exista-n infinit
Nu pot sa fiu mai bun ca sa te merit
Dar te iubesc cum nimeni inca na iubit

 

Nu pot sa iti descriu sarutul
Caci altceva mai dulce nui ca sa compar
Nu e nimic mai bun in lumea asta
Caci totul in viata e amar

 

Nu pot sa iti decriu privirea 
Caci eu traiesc in ochii tai
Nu sunt ochi mai dulci in lume
Decit cei ce tu traiesti in ei

 

Nu pot sa iti descriu infatisarea
Caci ea ma face cel mai fericit
Nu pot sa iti descriu inima 
Caci doar pe mine ma iubit

Mai mult...

Reproșuri

n-ai de ce să te simți așa mândră

 

pojghița de gheață lăsată aseară la minus zero

 

grade celsius

ți-acoperit fața

ți-au înghețat vorbele ascuțite în forme megalitice

precum pietrele din Stonehenge

și ochii ți-au înghețat în orbite

ai zice că sunt două cuiburi de viespi părăsite

sub streșina zâmbetului

care nu mai înseamnă nimic

oricât ai încerca să reînvii pasărea moartă

a amintirii

e inutil

pasărea-i moartă

mai bine ai încerca să mă-njuri

să-mi arăți degetul mijlociu

deși n-ar avea sens

cum ai mai putea face asta acum

după ce ți-ai scrijelit zâmbetul pe inima mea

cu țurțuri de gheață

eu pot trăi și cu inima înotând în sânge

să știi

tu însă nu vei putea rămâne la infinit în starea aceasta frivolă

de grație

mâine va ninge cu îngeri triști peste banchizele arctice

ale sufletului tău

iar urșii polari îți vor sfâșia zâmbetul…

Mai mult...

Luminătorul

Las gândurile să mă poarte

La granița dintre vis și realitate

Acum mă împrăști și mă adun

Unde 2 lumi se suprapun...

 

Decolez cu aripile înțelepciuni

Până ating stelele minuni

Ca perlele le adun în minte

Comori cu valori infinite

 

Arta Creeatoare iî scoasă la lumină

Din adâncurile inimi, din beznă

Din monotonia gri e scăparea

Spre înalte idealuri e înăltarea

 

Din visuri,putoare și gunoi

Am ridicat roi de silabe noi

Aduc mireasma florilor de vară

să poți expira toată ura afară

Te purifică sita mea de cuvinte

Să rămână doar lucrurile potrivite

 

Din oceanul infinit de gânduri

Rămân doar câteva râuri

Care unite în strofe pe hârtie

Formează o tainică constelație

 

Când citesc floarea de hârtie

Creatie inspirată din măreție

În versurile cu aceeași coadă

Se ascunde frumusețea lor întreagă

 

Mâna mea iî izvor de lumină

Stiloul meu creator de lumi

Perlele puternice chei de emotii

Care descuie negura minții.

Mai mult...

Singuratatea

Mai rar se-arata zorii, pe cimpii
Si nu mai pot spera la alt scintei
Sa curga lacrimi tot mai rar, aprins
Sa nu mai spere focul, este stins.

 

Mai des mi-e gindul, la acel minut
As vrea sa fii tu norul, iar eu vint
In asta seara, eu nu am cazut
Si da, nebun, sa pling nu am in gind.

Mai mult...

.....

“-Spune-mi tată pan’ acuma, cum ţi-a fost în cerul sfânt, 
Mai aproape de lumina şi de bunul Dumnezeu?” 
“-Am stat dragă mea cu tine pan’ acuma pe pământ. 
Ţi-am fost pază şi putere şi ţi-am fost şi suflet eu. 

Şi când lacrimi pe obraji îţi curgeau în râuri pline, 
Trimiteam câte un suflet din durere să-ţi aline, 
Iar când nimeni pe potrivă pentru tine nu găseam, 
Pe ascuns, în taina serii, eu, cu mâina, le ştergeam. 

Mai mult...