Nu am atitea lacrimi

Nu am atitea lacrimi

Nu am atitea lacrimi

Sa pling pe viata ce-o traiesc

Nu am atitea ginduri

Ca la tot sa ma gindesc

 

 

Nu am atitea zile traite

Ca restul sa arunc pe vint

Nu am atitea amintiri placute

Ca sa zimbesc atunci cind pling

 

 

Nu am atitea vise-n somul meu

Sa pot trai adinc in ele

Nu am atitea clipe fara numar

Ca sa uit de timpurile grele.

 

 

Nu am atita rabdare

Ca sa ajung la ziua de mîine

Nu am atita loc in suflet

Sa incapa toata durerea-n mine

 

 

Nu am atitea idei in cap

Ca sa stiu cum sa mai fiu

Nu am atita putere-n mine 

Sa ma vad mort in secriu

 

 

Nu am nimic ce pot sa las

Ce am putut de-am am lasat

Am lasat o viata si o amintire

Si o poveste ce nu s-a terminat

poezii.xyz - poezii

Postat de , Categoria : Gînduri

Data : 9 decembrie 2014 , Vizualizări : 1074 .

0
sau pentru a comenta poezia Nu am atitea lacrimi
Nu am atitea lacrimi

Poezii aleatoare

Epicentru

Întinsă în pat, lângă soţul ei, Bartolomeu, care sforăia îngrozitor, Magdalena Pripas simţi din nou ghiontul acela dureros dinăuntru burţii şi abia se abţinu să nu ţipe. Nu era firesc ca o femeie la patruzeci de ani să se trezească peste noapte cu asemenea dureri aiuritoare, imposibil de confundat, în absenţa oricărui semn premergător sau explicaţii. O fi chemând-o Magdalena, ca pe Sfânta Fecioară, dar de aici şi până a...
Citeşte mai departe

Autor: Aurel_Contu

State of flow

defectele omenești n-au remediu

un car de flori răsturat în mijlocul drumului

în noroi

nu ascunde imperfecțiunea Creației

sângele păsării  împușcate e ca un cuțit

înfipt în inimă

trebuie să ai toate defectele fiarei

să împuști o pasăre

să strivești sub tocul pantofului un greiere

care cântă

să-ți umpli buzunarele de la haină cu pietre

și să arunci după primul fluture

pare ireal când vezi ghiocelul

deasupra zăpezii

într-un un gest aproape rușinat

de smerenie 

cerșind parcă iertare pentru toate defectele lumii…

Citeşte mai departe

Autor: Aurel_Contu

Я не стану воспоминанием.

Я стар, я болен, я забыт.

Я больше ничего не стою,

На небеса мне путь закрыт,

Один я на один теперь с бедою.

 

Когда я стану пеплом над рекой,

Надеюсь кто-то все-же вспомнит.

Пойдет он тоненькой моей тропой,

и пустоту оставленную мной, заполнит.

 

Я никогда не стану кем-то,

ибо забытым быть вот мой удел.

Мои стихи не разноцветны,

Я сер, я темен, я быть таким посмел.

Citeşte mai departe

Autor: CoffeePeople

Logare

sau
Autentificare cu    Autentificare cu   

Ultimii înregistraţi

Markustuu

Markustuu

Data : 22 septembrie

Raymondnig

Raymondnig

Data : 21 septembrie

Josephmow

Josephmow

Data : 21 septembrie

Despre noi

Acest portal WEB e in totalmente dedicat creaţiilor personale (poezii, proze, etc.), uneia dintre cele mai frumoase forme de a-i spune unei persoane dragi ce simți, si nu numai. Creaţiile compuse de voi, vor fi vizualizate şi admirate de "inimi" ce împărtăşesc aceiaşi pasiune.
Înregistrează-te pentru a profita de această ocazie.
O parte din drepturi rezervate | © 2013 - 2020 5p9