Bunica

Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.

În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Craciunas Silviu poezii.xyz Bunica

Data postării: 22 iulie 2020

Vizualizări: 347

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Rescriu destine

Daca ai stii de cate ori te priveam

Si speram sa nu pleci de langa mine

Dar in inima mea știam

Căci nu esti ultimul capitol al vieti mele

 

Desi mi-aș fi dorit ca sa te am

Chiar daca singur imi fac răni grele

Si din nimic, totusi speram

Ca tu sa imi fii aleasa vieții mele

 

Da destinul tau nu ma vrea

Deși iubesc imaginea ta

Deși inca dețin speranțele

Poate am puterea sa rescriu destinele

 

Ca sa fim amandoi

Ca sa iti privesc chipul in zori

Ca sa te iubesc in culori

Ca sa adorm, privindu-te in ochi.

 

Pentru tine sunt in stare

Ca sa rescriu destine

Pentru ca ma gandesc des la tine, 

Am nevoie de atingerile tale calde

Mai mult...

Singura

Din mii de flori din univers
Stele intuneruc si pustiu,
Doar una singur am ales,
Nu mi-au fost piedic sa te stiu.
Poate ma placi sau poate nu,
Iti spun acum: ca te iubesc.
Te stiu si eu,ma stii si tu,
Si sigur, sper ca nu gresesc.

Mai mult...

Te iubesc e prea putin sa scriu

Nu pot ca sa descriu iubirea
Din infinitele cuvinte ce le stiu
Nu pot gasi cuvintul mai puternic
Caci te iubesc e prea putin sa scriu.

 

Nu pot sa te descriu cum esti
Caci esti atit de gingasa si dulce
Nu imi ajung idei ca sa termin un gind
Caci ce nas face gindul iar la tine fuge

 

Nu pot sa iti descriu zimbetul
Caci e ceva ce nu exista-n infinit
Nu pot sa fiu mai bun ca sa te merit
Dar te iubesc cum nimeni inca na iubit

 

Nu pot sa iti descriu sarutul
Caci altceva mai dulce nui ca sa compar
Nu e nimic mai bun in lumea asta
Caci totul in viata e amar

 

Nu pot sa iti decriu privirea 
Caci eu traiesc in ochii tai
Nu sunt ochi mai dulci in lume
Decit cei ce tu traiesti in ei

 

Nu pot sa iti descriu infatisarea
Caci ea ma face cel mai fericit
Nu pot sa iti descriu inima 
Caci doar pe mine ma iubit

Mai mult...

Regrete

Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul

Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul

Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul

Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul

Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul

Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.

Mai mult...

Te iubesc cum lumea na ştiut

Nu poate-o lume să iubească

Aşa cum eu pot să iubesc

Nu poate-o lume să privească

Cum eu la tine mai privesc

 

Nu poate-o lume s-ănţeleagă

Astfel cum eu te-am inţeles

Nu poate-o lume să aleagă

Cum eu pe tine te-am ales

 

 

Nu poate-o lume sa gindească

Cum eu la tine ma gindesc

Nu poate-o lume s-amintească

Cum eu de tine-mi amintesc

 

Nu poate-o lume sa traiască

Mai mult ca dragostea din mine

Nu poate-o lume ca sa ţină

Aşa de mult cum ţin la tine

 

 

Nu poate-o lume s-amintească

Cum de tine-mi amintesc mereu

Nu a ştiut o lume aşa greutaţi

Cum fără tine imi e greu

 

Şi te iubesc cum lumea na ştiut

Te iubesc pină la infinit

Ca o lume impreună luată

Te iubesc cum lumea incă na iubit

Mai mult...

Eu....

Cade cerul peste mine cu luminile lui albe,
Ce îmi par mărgăritare, înșirate-n mii de salbe,
Si în vine-mi curge sânge amețit de vin amar,
Pentru că mi-i viața strânsă într -un suflet de hoinar.

M-aș porni de zori prin lume cu picioarele desculț,
S-aud graiul pentru care te tot zbați să îl asculți,
Să văd ochii, care aprig să-i admiri tu te smuncești,
Să văd brațele în care, fără gînd, te prăpădești.

Si din apa-n râul rece, din oglinda-i fermecată,
Să văd viața cum se trece ca o pasăre vânată,
Să văd lumea cum se duce, universul cum se- înșiră
Si mă face totodată să fiu sfântă și martiră.

Si mă zguduie în vreme, mă încearcă și mă pune
Să zic dragostei blesteme, să-i dau urii mele nume;
Inima îmi strânge-n palmă ca pe-un ghem, fără -ndurare ,
Iar din drumul ce mi-i dat, ei pun spini și fac cărare;

Dar mi-s ochii plini de vise și pășesc fără vreo frică,
Lumea asta pentru mine e prea slabă și prea mică,
Că la toți e soarta clară, scrisă într -un legămînt
Să apună și să piară, sub țărînă în mormînt.

Numai eu cu-aceiași forță, peste lume-am să veghez
Si iubirea pentru dânsa peste veac am s-o păstrez.
Numai eu cu-aceiași taină voi păși, tot mai departe,
Lumea mea e minune, viața mea nu are moarte.

Mai mult...