Katharsis în Infern

Odaia treptat îmi devine purgatoriu,
După geam morții vor să pară vii,
Pentru ce răsare sărmanul soare, nu mai știu
Finalul e unul, ne dizolvăm în sicrii.

Care-i rostul să fixezi frumusețea în portrete?
Dacă muncile tale vor sta pe-un perete,
Creației viața îi poți oferi,
Doar peste veacuri te-or începe a slăvi.

Oricâte n-ai face și n-ai cunoaște,
De coasa Morții nu te scapă nici iubirea,
Poți să te ascunzi de adevăr mai departe,
Sau, smerit să începi a dansa cu Moartea.

Se va stinge și soarele, vor pieri universuri,
Doar iubirea va rămâne constantă,
Numai neprihăniții în suflet o poartă,
Ceilalți o confundă cu instincte și mrejuri.


Categoria: Poezii filozofice

Toate poeziile autorului: garabagion poezii.xyz Katharsis în Infern

Data postării: 14 decembrie 2019

Vizualizări: 465

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Miercuri seară

Pe salteaua ce dormeam

Adesea ma gândeam

De ce viata e așa

Așa rece și rea. 

Trecutul copleșitor ma apuca și 

Brațele destinului ma înconjoară, 

Și ma trage înspre ea

Sa simt din nou căldura vieții

Sa simt din nou ceva. 

Din umbre sumbre, ce adâncesc

Tristeți și supărări, de care nu pot sa evadez

Sa fiu liber din nou.

Gândul îmi fuge jucăuș la mii și mii

de lucrui, dar nici un lucru nu va putea

aduce-n suflet gândul cu care 

Cu drag revăd momente tandre,

ale trecutului destin și

Ma gândesc cu groaza 

La zile ce-au fost, 

Cele care s-au pierdut, 

Și cele ce v-or fii. 

Mai bine mor tânăr și trist 

Într-o seară de aprilie 

Decât sa simt cum zilele 

Se duc fără efort, într-un ciclu 

Infinit al cărei mecanism 

Nu se încheie niciodată 

Nici dacă aș fi mort. 

Dar mai bine mort de-aș fii, 

Decât bătrân și trist 

Într-o lume rece unde 

Te simți bătrân și mic. 

Mai mult...

Monocristal (Pocal)

Rasuna linistea catastrofal

Din peretii de metal

In timp ce din monocristal

Se reflecta digital

Direct pe-al meu moral

 

Profetii din repertorial

In timp ce ascensional

Ma despart diapetal

In multe egouri pozitionate zenital

În jurul acelui pocal

 

S-aude un semnal spiritual

Realizam ca avem același ideal

De a raspândi pacea monumental

Varsand sangele nevinovatiei din pocal

Peste tot acest taram infernal.

Mai mult...

Luminătorul

Consumând puterea literelor

Am devenit Luminătorul sufletelor

Prețuind celibatul e dulce și amar

Pulsez căldură, eu sufăr singur

 

Peste fiecare iarnă geroasă

Tremur făra sobă-n casă

Supraviețuiesc cu apă si coji la masă

Privesc zorii, revărsânduse prin fereastră.

 

Las gândurile să Mă poarte

La granița dintre vis și realitate

Lent Mă împrăști și Mă adun

Unde 2 lumi se suprapun...

 

Decolez cu aripile înțelepciuni

Până ating stelele minuni

Ca perlele Le adun, în minte

Comori cu valori infinite

 

Arta Creeatoare, iî scoasă la lumină

Din adâncurile inimi, din beznă

Din monotonia gri e scăparea

Spre înalte idealuri e înăltarea

 

Din visuri,putoare și gunoi

Am ridicat roi de silabe noi

Aduc mireasma florilor de vară

Să poți expira toată ura afară

Te purifică sita mea de cuvinte

Asimilând gânduri iluminate-n minte

 

Din oceanul infinit de gânduri

Rămân doar câteva râuri

Care unite în strofe pe hârtie

Formează o tainică constelație

 

Când Citesc floarea de hârtie

Creatie inspirată din măreție

În versurile cu aceeași coadă

Descoperim frumusețea lor întreagă

 

Mâna Mea iî izvor de lumină

Stiloul Meu creator de lumi

Perlele puternice chei de emotii

Care descuie negura minții.

 

Fi parte din Lumina Mea

Să împodobim împreună lumea

Steaua ferecată-n noi, a comorilor comoară

Schimbă existența limitată și nesigură.

 

Lumina frunți Îmi devine palidă

Ca o stafidă M-am zbârcit

ochii orbi și mâna-Mi tremurândă

Că Mi se stinge trupul frânt

 

Veșnic Voi rămâne Luminătorul

Ca moștenire, Îti las originalul

Remarcă-te dintre rândurile de anonimi

Suntem fascicule unice, nu mimi

Timpul prețios nu-l irosi

Anii pierduți nu vor mai reveni.

 

Destinul meu e ca al tuturor

Să mă descompun, să tac, să mor.

Mai mult...

Observatorul. Renașterea.

Un observator lipsit de putere, insă curios,
Uitându-se asupra evenimentelor ce se desfășoară,
Tace, gandește și-și spune "cât de misterios..."
Observând totul pentru a mia oară.

Pierdut în gând, caută disperat o concluzie;
Incearcă să găsească un înțeles.
Dar, inevitabil, se adâncește în confuzie;
Repetă pentru o eternitate același regres.

”Poate totul nu are rost,
sau poate a-l percepe nu sunt capabil.”
Își spune observatorul, copleșit de anost
Găsindu-se pe sine într-un mediu mizerabil.

Indiferent de perspectiva aleasă
Observatorul nu observă realitatea.
Meditează, încercând să ințeleaga cutia neînțeleasă
În care se află totalitatea.

Acesta repetă totul pentru o perioadă de timp nenumărabilă,
De fiecare dată, progresând.
Găsește, in continuu, o noua variabilă
Spre adevărul absolut, avansând.

Devine, în timp, un cercetător,
Plin de curiozitate și însetat după cunoaștere;
Îl covârșește pe așa zisul ”creator”
Adânc în interiorul său are loc o renaștere.

-steinkampf

Mai mult...

Dureri de cap

Bătălii în cap se dau, toate cu săbii de foc

Între bine și-ntre rău, parcă seamănă a joc

Ce-ați făcut din capul meu? Teren de război cumva?

Sau vreți să mă țineți treaz ca-n sevrajul pe dava?

 

Nimeni nu te mai aude, nimeni nu te mai susține

Stând în pat, singur, pe beznă, cu migrene și suspine

Devii rudă cu durerea, parcă ai fi masochist

Si-ai vrea să arunci cerneală cu precizie de artist

 

Pas, pastile, pas la apă, asta nu-mi rezolvă mie

Durerea lăuntrică zguduind din temelie

Demoni ce lansează gloanțe, parcă sunt cranii de foc

Îngeri ce lansează valsuri dintr-o harpă din talcioc

 

Fac efort și mă ridic, bag o boabă la vrăjeală

Aspirină pentru babe, și mă culc cu tot cu boală

Hai că s-a mai liniștit, m-am crezut un încrezut

C-o să stau să sufăr crunt, cu tot iadul ăsta atât de mult

 

Mai mult...

Poevestea unui vis

Unde-s nopţile în care
Tu fiind un visător,
Printre stele, ca în mare
Te plimbai neştiutor.

Fiind zeu, sau un copac
Rătăcind prin amintiri,
Şi bogat, dar şi sărac
Tot copil, şi versuri scrii.

Adorai să vezi lumina
Liniştea, în plină noapte,
Încercînd să afli taina,
De parcă citeai o carte.

Eşti copil, dar şi matur
Te impui sau nu cu paşi!
Timpul e nemuritor,
Apa curge, tu o laşi.
...

Mai mult...