Portret
|
așa cum raza de lumină albă uneori (trecând din întâmplare printr-o prismă moartă), se sparge în o mie de culori, la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă.
te recompui bizar mereu sub alte predicate, (nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!) și te încurci în geometrii din cele mai ciudate din care nu lipsește carnea și fiecare os
din fața ta doar două cercuri paralele (ochii, probabil, rotunzi ca bobul de orez!) apoi triunghiul dintre ele (un fel de nas!) și-o gura, sub formă de trapez
mai jos, un gât prelung, precum un cap de hidră (două triunghiuri puse vârf la vârf) care apasă nefiresc pe o clepsidră, anume chiar pe propriu-ți stârf*
doar tibia ca un cilindru mic ușor concavă,cu-ncovoiri de scut, cu toată geometria asta de nimic încă îmi dă fiori și-mi amintește de-nceput
*stârf= stârv |
Postat de Aurel_Contu , Categoria : Gînduri
Data : 30 decembrie 2018 , Vizualizări : 283 .
Poezii aleatoare
Vămi
mi-a fost imposibil să plec
să-mi fiu mie însumi
fiecare părticică din sufletul meu
aparține norilor de pe cer
prezenți în toate dimineților mele
răscolite de gânduri
pădurii de brad
cu mirosul ei inconfundabil de cetină
și rășină care ți se lipește de dinți
izvorului tainic
tremurat de inimile peștilor rătăciți
printre lespezi
vântului călător
bunicul îmi spusese cândva
să nu mă leg prea tare de lucruri și oameni
fiindcă altfel îmi va fi imposibil să trec Rubiconul
spre tine
și să cuceresc Roma
ca Iulius...
Autor: Aurel_Contu
Între ghețuri
vâsleam pe sigurul lac înghețat
din acest arhipelag arctic al vieții
într-o barca a lui Noe
în care nu mai încăpuse nimic
în afară de noi
vâsleam în neștire
printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii
tu țineai cârma
ocoleai stelele și luna
căzute în apă
delfinii care luau în boturile lor umede
cerul
balenele albastre
pitice
aisbergurile
toată viața ai ținut cârma
m-ai condus spre același golf al liniștii
deși eu mi-aș fi dorit
poate
largul
uraganele care bântuie oceanele lumii
peșterile cu desene rupestre
chiar și...
Autor: Aurel_Contu
Degringoladă
n-ai vrea decât să ajungi cât ma repede acasă
aventura ziliei printre atâtea lucruri lipsite de sens
e pe sfârșite
întrebările nepuse
ochii holbați
goliți de umoarea vitroasă
rămân fără răspunsuri și fără reacții
îmi aprind o țigară ca să nu fac un atac cerebral
.
și asist resemnat cum viața îmi așează pe umeri tot cerul
în bătaie de joc
.
știind că nu-l pot lua cu mine-năuntru
.
unde să-nghesui atât infinit
atâta albastru
.
abia mai este loc pentru o boare...
Autor: Aurel_Contu
Logare
Top 5 | Vizualizări
Esti frumoasa, femeie draga
Autor Moloman
Iartă-mă mamă
Autor Neamtu Ion passarell
