Категория Мысли
Teamă
Crescănd și dăndu-ți seamă,
Uimești făcând minuni,
Visând și învingând teamă,
Trec nenumărate luni.
Când în sfârșit ai învins teamă,
Te apucă o forță nemărginită,
Urlând dobori ce se destramă,
Te simți având putere infinită.
Învins-ai teamă nespus de ușor,
Și parcă te-ai îmbrăcat într-o putere,
Spre sfârșitul vieții tale î-ți iei zborul,
Și simți o mare durere.

Resemnare si Blestem
Afara-i resemnare și blestem.
In alfabetul morse,
Picaturile-mi șoptesc refren
Cat eu ascult gospel și încerc mă rimez in strofe
Afară plouă cenușiu, asuprind năpasta
Ingerii decepționați ne plâng.
Nimburile sunt proiectate-n târg
Iar martirii inocent, își zăbovesc răsplata
Frecvențe corosive răsună în perete
Tu copiliță mare, plângi ca din cișmea,
Și nu poti intelege ca dulapul, mi-e plin doar de schelete
Pe care tu, nu le poti vedea
Mă tem ca vazand medaliile pe col, nu ai intelege
Ce-am purtat intregul drum in pungi
Și de ce sunt blestemat de linii negre
Ca baiatul cu pijamale in dungi
Evident ca in final sunt vinovat doar eu
Asta-i ultima fantă in ghețar
De-ai ști cat de mult imi pare rau
Ca nu există un buton pentru restart

Pact
Am semnat un pact
Cu pacatosul din oglindă
Si dintr-o data totu-i abstract,
Da viata parca-i muribundă
Caut cioburi de fericire
Dar din neatenție ma tai cu ele
Si acum am pe suflet cicatrici
Si le privesc cu ochii mei ferici
Se flencta-n coroidian
Cum in jur totui obsidian
Dar viata parca-i plumb
Pacat.... N-am ce sa ma schimb

La fereastra dinspre colț
O ard melancolic,
De parca mi-e metabolic
Tot ce e diabolic
Ma înconjoară parabolic
Si nu e nimic hiperbolic
Sau cu sens simbolic
Din trecut, prigonesc apostolic
Privesc la ferestra dinspre colț
Ma vad pe mine din trecut
Cu cate am petrecut
Cate rele am intrecut
La fericire eram de neîntrecut...
Acum nu inteleg ce sa petrecut
Cum dintr-o data totul a disparut,
Am devenit de nerecunoscut
Desi sunt binecrescut si binecunoscut
Nu sunt un contrafacut
Matinal, o ard altitudinal
Sunt original
Nu ma implic în vreun fel de scandal
Dar nici nu ma inec la mal
Stau linistit pe val
Iar atunci cand ma apropii de aval
Ma reconstruiesc moral
Si ma intorc pe interval

Cu Toții
Despre viața mult sa scris
Dar nu stim cum sa trăim
Moartea, fiind caderea din abis
O idolatrizăm ilegitim
Cu toții visăm
Dar tot nu stim ce ne dorim
Cu totii sperăm
In timp ce murim
Cu toții stim
Dar tot nu si cum sa te exprimi
Cu toții iubim
Dar din singurătate murim
Cu toții ascultăm
Dar nimeni nu intelege
Cu toții aven probleme
Dar nu stim sa le rezolvăm
Despre fericire mult sa scris
Dar nici nu stim cum arată
Si multe s-au rescris
Fericirea, nu poate fi cumpărată

Ceasul ce cronometreaza vieti
Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.
Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.
Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.
Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.
Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.
Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.
Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.
Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.
Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.

Drum de Toamna
Intr-o pădure falnică eram,
Se simțea miros de toamnă
Vântul frunze-aduna, cânta funerar
Se strangea rugină-n coroană
Pe acolo de-o viață mergeam,
Așteptam cineva să mă întâmpine
Mergeam pe drumul de plumb și viclean
Și am ajuns la răspântie
În două nu mă puteam despica.
Știam că de aici, nu-i drum înapoi.
Știam că miracole nu se vor întâmplă
Și astfel am ales să merg la război.
Uneori ma gandesc unde am mers
Cu fierul pe unghii, lutul in spate și stelele nalte
Dar totuși am ales ce am aleș
Și astfel, s-au decis și celelalte.

Melancolie
În zare,o barcă lin s-arată
Miscata în voia brizei reci,
Marea neagră fantomatică
În miez de noapte plânge derutată...
Stau și o privesc amarnic
Fluxul și refluxul ei
Îmi hrănește liniștirea,
Cu abisul ei demonic.
Albastrul-smarald al mării
Tainic, melancolic.
Înghite barca periodic
Sunt supus însingurării...

S-a despicat (Pentru Copila batuta la Ciocana)
Ma intrebati in liniste dece?
Ca ati lovit de repetate ori cu insistenta.
Dar eu ma scufundam tot mai adinc,
Si de la asta rautatea voastra creste.
Voi numai eri erati un simplu bebelus,
Un copilas ce dragalas zimbeste,
Dar azi deja sunteti un monstru lung
Ce calca in Picioare ce traeste.
Ati despicat o inima de om
Ce bate in acelasi timp cu a voastra
Dar fapta va ramine ca un pom
Ce va aduce dupa sine roade.

Despre...nimic
Având totul sau,ne-având nimic
Mă simt adesea pustiit,
Nu știu ce vreau,nu știu ce simt
Des mă cuprinde acest jind.
Mi-e dor de tot sau,de nimic
Nu știu ce vreau,nu știu ce simt
Mă chinuie,mă sfarmă acest gând,
Nici măcar nu știu cine sunt,
De ce plutesc pe-acest pământ,
Sunt om,sau cel puțin…
Am trupul omenesc,
Dar nu-nteleg de ce trăiesc
Doamne,Te rog îndreapta-mi cursul,
Sufletul meu iși pierde pulsul
Nu știu ce vreau,nu știu ce simt
Am scris eu,nimeni,despre…nimic.

Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri

Cireşul
(din ciclul "Sa nu citesti asta")
acolo sus
ca o pasăre gigantică îmi fac cuibul
frunzele sunt hărţi spre ţări miraculoase
unde gheţarii îşi povestesc tainele
florile înfloresc la atingere
şi oamenii ştiu să râdă cu adevărat
acolo sus
vântul se leagănă şi adoarme în părul meu
îmi pun urechea la trunchiul copacului
să ascult cum înghite întunericul pământului
îi sărut scoarţa şi ştiu că el
nu mă va uita
acolo sus
răsuflarea e freamăt de frunze
totul capătă sens nou
lumina nu e culoare, lumina e numai sunet
se loveşte de frunze de crengi de trunchi
şi cântă
acolo sus
fericirea e numărată în sâmburi de cireşe
