foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

poezii.xyz foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

Doina Strulea și-a lansat cea doua carte de poezii – „69% de dor”. Oaspeții și prietenii dragi i-au fost alături în această zi importantă, fiind primiți cu căldură la Biblioteca Municipală „B.P. Hașdeu” din Chișinău.

În cadrul lansării, fiecare a putut servi din vinul autohton și gustările alese. Versurile de dor ale Doinei au răsunat pe note de pian, iar fiecare oaspete a trăit emoția odată cu ea.

„Sunt foarte emoționată de fiecare dată când e vorba de poezie, pentru că ea este ceea ce îmi aparține. Cartea se încheie cu întrebarea „și ție de cine îți este dor?”, al cărei răspuns vreau să-l primesc de la cititor. În această artă de a scrie mă inspiră orice privire, orice om sau stare, absolut totul”, ne spune Doina.

Scriitoarea a avut parte și de surprize plăcute din partea oaspeților, fiind apreciată cu flori, cuvinte alese, iar una dintre poeziile sale a fost cântată de o bună prietenă de-a sa, care a menționat că „a ales anume această poezie pentru că a simțit emoția de acolo”.

Cei prezenți au savurat cu plăcere versurile citite cu mult drag de Doina, dar și de alți oameni ce au contribuit la succesul tinerei poete. Fiecare oaspete s-a putut delecta din creația scriitoarei, dar și din povestea acestei cărți.

„Este o carte frumoasă, inspirată, în două limbi care sunt muzicale deopotrivă: română și italiană. Poezia ei este așa cum este ea: tandră, atentă. Atunci când am citit poeziile Doinei și m-a rugat să-i scriu o prefață, mi-am dat seama că poezia este singura modalitate de a ne ajuta să ne amintim că suntem păsări.  Ca să putem zbura, avem nevoie de poezie”, a menționat scriitorul Igor Guzun.

Doina a avut alături și mulți alți invitați, scriitori, care au cunoscut-o încă de la începutul drumului său de poetă. Printre cei prezenți, invitat a fost și poetul Victor Cobzac, care a comparat traseul plin de succes al scriitoarei cu două mere: verde și roșu.

„Versul Doinei are coloană, ceea ce nu întâlnești la orice poet. Eu azi am ieșit cu două mere: unul verde și unul roșu și am spus că atunci când am întâlnit-o pe Doina era ca mărul ăsta: verde, gustos, cu frunze, dar acum este ca un măr copt, pentru că versul ei, adică cuvântul, începe să aibă greutate”, a mărturisit scriitorul Victor Cobzac.

După momentele pline de farmecul poeziei și a muzicii de pian, cei veniți la eveniment au așteptat cu nerăbdare autografele pe fiecare carte cumpărată. Finalul lansării a venit cu surpriză pentru întregul public - un tort ce avea aspectul volumului de poezie al Doinei Strulea.

Foto: ZUGO/Foto: Tudor Bucarev


Опубликовано 23 сентября 2018

Случайные публикации :)

Neliniști

mă înspăimântă mereu ziua de mîine

cu necunoscutele ei

niciodată nu-ți poți planifica viața

există întodeauna o variabilă nefericită

care-ți tulbură apele

depinzi de starea de grație a Cosmosului

de alinierea planetelor

de traiectoria Planetei Nibiru

nu poți avea o clipă de liniște

ieri m-a căutat cineva din Sidney

azi cineva din New-York

(despre care aud prima dată!)

alte șapte miliarde de oameni

nici nu știu că exist

(nici eu nu sunt prea sigur de asta!)

dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna

fulgi căzând în aprile

aiurea

în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială

de dezlegat

cu tot liberul nostru arbitru

rămânem tributari  unei frici ancestrale

și căutăm salvarea

în  bobi

în zațul cafelei

în podul palmei

NASA ghicește în stele

adevărul îl știu doar dinozaurii..

Еще ...

Spații închise

sunt lucruri pe lumea aceasta independente de noi

nu poți opri ploaia să plângă în hohote

vântul să bată

căldura Soarelui să îmbrățișeze Pământul

puiul galben să iasă din ou

ridicăm de fiecare dată din umeri

copleșiți

nu suntem decât niște figuranți amărâți

actori în aceeași piesă de teatru absurd

a lui Bekett

alături de inși tarați biologic

alienați

abulici

antieroi

clovni ridicoli

evoluând în același plan al disperării

al obsesiei

așa încât nu-ți mai rămâne decât puțin loc

să te spânzuri...

Еще ...

Apocalipsa Arhanghelului Gabriel

Din tăcerea dureroasă
o să ies, c-așa putere,
că nici piatra n-o să țină -
o să crape-n mii de stele;
și-o să vin, cu vânt de iarnă,
și cu ploaie, cu zăpadă,
că în urma mea nici zorii
n-or dori pămînt să vadă.
O să merg ca o cometă
care mii de ani se pierde,
și-o să spăl, acea suflare,
care-n calea mea purcede.
Am să tai și am să -njunghii,
ca o lamă lucitoare,
doar cu vârful unei unghii -
degetului cel mai mare.
Si am să cutremur munții,
văile au să vuiască,
tot ce a fost născut în lume -
mâina mea, o să topească.
Mările vor arde-n spume
și vulcani or să se stingă -
tot ce talpa mea, de-aproape,
cu furie, o să atingă.
Sub picior și cu durere
dintre glasuri unu, doi,
vor rosti cu pocăință
Rugăciunea de apoi.

Pe pămînt, ca scrumul rece,
tot ce a fost - eu voi petrece,

iar în ceruri numai Duhul 
își va da sălășluire;
să înceap -o lume nouă
mult mai plină de iubire!!!

Еще ...

Destin sau nepăsare

Ochii mei au început să vadă

tot mai des la colț de stradă

bătrânei cu mâna întinsă

și cu lacrima prelinsă

pe obrajii de timp ridați

c-au rămas de toți uitați.

 

Pe un petec de pământ

câți au sufletul frânt

de lipsa de dreptate

de un trai pe limitate

a multor persoane în etate

care adorm nemâncate.

 

Oare asta au meritat?

pentru toți anii ce au lucrat

de în zi și până noapte

și-au achitat impozite la stat

care la rândul său, de ei a uitat

de izbeliște pe stradă ia lăsat.

 

Dar nu doar statul vină poartă

de faptul că bătrânii duc așa soartă.

Vina o purtăm noi toți

care suntem niște hoți

ce se gândesc la buzunarul său

uitând părinții, pe Dumnezeu.

 

Azi văd bătrâni flămânzi și goi

strângând din ghena cu gunoi

ceea ce noi ne alintăm

și fără chibzuință aruncăm

Pe noi, oare ce ne așteaptă

de la această generație stearpă.

 

Ei au crescut copii, nepoți

și-au pus credința în niște hoți

cărora le-a încredința viața lor

ca ei să le fie ocrotitor

dar au ajuns tratați cu sictir

ajunși cerșetori de o pâine, un chefir.

 

Oare ce ne-așteaptă

într-o lume emancipată

unde toți moderni se poartă

și-au uitat de unde au plecat odată

au uitat de părinții în neputință

care cândva i-au crescut cu credință.

 

Azi mai des eu văd pe stradă

bătrânei loviți de soartă

Oare de ei, cui le mai pasă

că nu au nici ce mânca, nici casă...

Cei sus de la guvernare,
nici măcar gândul nu-i doare.

 

Dragă țară cu fiicele, fii tăi

nu lăsați să moară cei

care prin munca lor de-o viață

v-au susținut, v-au dat povață

Cei care v-au adus pe lume

NU uitați de ei,de a lor nume

PĂRINȚI,  sfinte cunune.

Еще ...

Sa bata

As vrea sa plec , ramii
Sa nu mai fiu copil
Sa fiu strain , cu zori
Sa ma despart fragil.

Sa las al tau sarut
Ca in aceasta noapte
Asa  cum la-nceput
Plingeam eu, si soapte.

Sa bata inima
Si in al tau sarut
Ades m-oi cufunda
Sa stii ca am crezut.

Еще ...

Peste ani

Şi peste ani, peste mulţi, mulţi ani

Ne vom iubi.

Ne vom iubi aşa ca acum

Fericiţi şi tineri vom fi.

 

Peste ani, peste câţiva ani

Noi tot ne vom iubi.

Vom privi cu drag

Cum prin casă aleargă copii.

 

Peste ani, peste vreo douăzeci de ani

Atât de mult ne vom iubi

Iar tu vei fi atât de-ncântător

Şi pe fiica noastră la alatar vei însoţi!

 

Peste  mai mulţi ani

La sigur ne vom iubi,

Vom întineri pe zi ce trece

Când nepoţii ne vor zâmbi.

 

Peste ani, când vom avea argint în păr

Noi încă ne vom iubi

Şi prin dragostea noastră mare

Nemuritori vom fi.

 

Peste ani, da! Peste mii de ani,

Iubirea noastră poveste va deveni,

O vor citi-o strănepoţii

Iar noi încă ne vom iubi.

Еще ...