O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

poezii.xyz O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău. Volumul intitulat "La rossa della Solitudine ", adică "Trandafirul Singurătăţii", a fost elaborat de scriitorul italian Francesco Altieri.

Prezentarea a avut loc la bustul poetului din Parcul Central, unde s-a dat startul Festivalului Internaţional de Poezie " Grigore Vieru ".

Aşa sună în limba italiană câteva versuri din poezia "În Limba Ta", de Grigore Vieru. Scriitorul italian a recitat câteva poezii din cele 70 pe care le-a tradus şi publicat în lucrare.

"E foarte important pentru noi pentru că nu este practic o cultură de poezie românească din Italia. Au fost traduse Eminescu bineânţeles, Blaga, dar erau elemente fără continuitate", a spus FRANCESCO ALTIERI, poet italian.

Poeţi, traducători și critici literari din Republica Moldova, Italia și România au fost prezenţi la evenimentul de lansare. Şi câţiva elevi care îi admiră creaţia poetului au depus flori şi au recitat poezii.

" În limba ta ţi-e dor de mama şi vinul e mai vin, şi prânzul e mai prânz. Şi doar în limba ta poţi râde singur. ".

Călin Vieru spune că an de an, festivalul dedicat tatălui său adună personalităţi notorii, fapt ce-l bucură.

" Mereu avem oaspeţi mulţi, de calibru, de peste hotare de data asta. Au venit câţiva traducători din Italia. Mai mulţi scriitori, traducători, critici literari din România. Acest lucru n-are cum să nu mă bucure", a spus CĂLIN VIERU, feciorul lui Grigore Vieru.

După evenimentul de la bust, invitaţii au mers la Uniunea Scriitorilor unde au mai fost prezentate trei monografii care descriu viaţa şi scrierile poetului.

"Cu această ocazie lansăm mai multe cărţi apărute peste an. Noi ne învrednicim de la un festival la altul să găsim un traducător pentru că asta ne-am propus în programul primei ediţii", a spus DANIEL CORBU, poet român.

"Când el a venit la editura lui Daniel Corbu, unde eu eram redactor acolo şi împreună cu el făceam selecţie de texte la Opera Taina care mă apără. Şi aveam ocazii să stau de vorbă cu el şi să vorbim despre poezia lui şi să interpretăm poezia lui şi să o comentăm în contextul european", a spus PAUL GORBAN, critic literar România.

Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” va dura timp de două zile. Un simpozion va avea loc la Academia de Ştiinţe.


Preluat de la: Publika.md
Опубликовано 14 мая 2019

Случайные публикации :)

Clopote

Hemingway se înreabă retoric și-acum

„pentru cine bat clopotele!”

 

ne întrebăm și noi

din când în când

fiecare în dreptul nostru

n-am înțeles însă niciodată de ce scatii

își iau speriați zborul din  turla bisericii

.

și de ce aerul plesnește ca o bucată de sticlă

.

cine se teme de bocetul clopotului

care se sparge în urechile surde ale timpului

.

răspunsul e ca un sloi de gheață

în mijlocul oceanului arctic

.

un moment de reculegere

.

nu am o reprezentare exactă a morții

dar asta ne amintesc clopotele

și-oricât de puternici am fi

nu putem să ne astupăm cu toții urechile

să ne ferecăm sufletele

ca să oprim ecoul lugubru al bronzului

.

și-atunci ne zăvorâm în noi înșine

printre spaimele noastre ancestrale

păstrând în amintirea femeilor sacrificate pe altarele bărbaților morți

.

un moment de reculegere

.

din întunericul cel mai negru al minții

ne împresoară vânătorii de capete

canibalii

vikingii

aztecii

întreaga cohortă a morții

ne ajunge din urmă blestemul sângelui

țipetele disperate a celor rămași fără inimi

rânjetul sadic al zeilor

iar noi

ultimele vlăstare ale umanității

ridicăm din umeri într-un simulacru de părere de rău

.

un moment de reculegere

Еще ...

Altul

Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.

Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.

Еще ...

Icoană

locul de unde privesc lumea e cel mai înalt de pe pământ

de aici nu poți lăsa ochiul ambiguu să coboare asupra icoanei lui Crist

acesta e riscul sau șansa

nu știu

întrebarea e cine contemplă pe cine

din acest „lieu saint d'absence et de présent”

preexistent

care a însemnat la un moment dat

coagularea luminii într-un fulger încremenit

o schimbare sacrală la față

și atunci înțelegi că tu ești cel privit

nu cel care privește

un câine care își reprezintă prototipul celest după chip

contemplă alt câine după asemănare

de aici de unde privesc lumea

la o palmă de cer

ochiul ambiguu întâlnește gândul etern

într-un nod energetic al umbrei

.

obiectul sacral

desigur

o premerge…

Еще ...

Trecute vieți

Monotonia frunzelor trecute,

Si galbene, și prea tăcute.

Lipsește foșnetul,

Lipsesc.

 

Trecute vieți și bucurii,

Iubiri târzii,

Timpuri trecute peste noi,

Fire de-argint ce se-mpletesc

din fiecare fir de păr...

Mai iubim ce a mai rămas.

Cam tot.

Еще ...

Gaura alba

Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna

Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc

Si nu aveam să-l depăşesc

Fără a mea scară de hârtie

 

Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele

Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele

Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar

Este nepoata ceaiului nocturn

Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara 

Prin care se aude zgomotul copitelor de cal

Ocolind maidanul in trap

Indreptându-se in amurgul serii de duminica

Către buricul plămanului profund

Scopul final fiind impulsionat

De esența vietii,absentând nemotivat

Еще ...

Metempsihoză

Vânzătorul de bonsai răgușise strigând

și făcând plecăciuni scurte:

- Bonsai ,bonsai  la alegere,

avem smochini plângători,

arbori umbrelă și arbori de ceai,

uite, acesta e micuțul arbore de cafea,

și acesta e un jasminium primulinum, adică o iasomie,

avem și ghivece din lut ars,

cu pământ japonez, kiryuzuma și akadama,

adus de la mama lui,

nu trebuie decât să-i arăți un pic de dragoste,  gaijin!

Străinul eram eu.

- Dă-mi un pinus ponderosa! îi zic,

cedând insistențelor sale,

și-mi iau pinul bonsai.

- Să nu uiți să-i scurtezi rădăcinile, gaijin, îmi strigă din urmă,

altfel ajunge la cer!

„Atlfel ajunge la cer…la cer!” îmi reverberează obsedant

cuvintele sale prin minte

înainte s-adorm

ba chiar și după aceea,

bonsai-ul crescuse până dincolo de nori

cu mine pe-o ramură,

nici nu-mi aduc aminte cum am căzut

îmi amintesc doar că pluteam ca o frunză purtată de vânt

că-mi rememoram viața pe repede înainte,

micuțul japonez era tot acolo:

- Ți-am spus doar să-i scurtezi rădăcinile, gaijin!

Acum intră în ghiveciul acesta din lut ars

și roagă-te să te pot vinde!

Еще ...