Они собрали книги, которые больше не читают, и отдали их детям.

poezii.xyz Они собрали книги, которые больше не читают, и отдали их детям.


Impreuna cu colegii sai de la facultatea, Irina a adunat timp de doua saptamani mai mult de 50 de carti, pe care le-a impartit astazi in strada copiilor. Ea spune ca in asa fel vrea sa-i convinga pe cei mici sa renunte la telefoanele mobile.

 

Irina ODOBESCU, STUDENTA: “Noi am adunat carti pentru mai multe grupuri de varsta. In special enciclopedii, carti care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce ii inconjoara.”

 

Elena-Nicoleta ne-a spus ca ideea i-a aparut in timpul orelor. In librarii cartile sunt cam scumpe, crede tanara, iar copii aleg sa le gaseasca pe internet.

 

Elena-Nicolea BEJENARU, STUDENTA: “Fiecare copil isi doreste o carte, dar poate nu au bani sufiecienti si posibilitatea de a cumpra carti. Facem un act de caritate din motiv ca este ziua internationala a cartii pentru copii.”

 

 Unii s-au bucurat daruri si ne-au spus ca nu ar schimba niciodata o carte tiparita pe una digitala.

 

“Eu citesc foarte mult si imi place activitatea, pentru ca te dezvolta. Mie imi plac gartile gen aventura. Imi place ca sunt multe desene in aceasta carte care ne va ajuta sa intelegem mai bine."

 

“Imi place sa citesc. Imbogatesc vocabularul si aflu in alte carti cum ar trebui sa devin in viata.”

 

Altii insa nu s-au aratat prea interesati.

 

“Odata in luna citesc poate maxim una. E plictisitor. Cu telefonul in fiecare zi vreo cinci ore ma joc.”

 

 Profesorii studentilor spun ca prin aceasta actiune au vrut sa readuca in viata copiilor pe prim plan cartea si nu gadgeturile.

 

Viorica TICU, DECANUL FACULTATII DE RELATII INTERNATIONALE SI STIINTE POLITICE SI JUNALISTICE DE LA ULIM: “Au fost bucurosi cred sa gaseasca o cartulie cred, mai ales ca suntem in era globalizarii, in era digitala. Ne-am ghidat in acelasi timp si de calendarul international al sarbatorilor care sunt consemnate la ONU.”

 


Preluat de la: ProTv


Опубликовано 2 апреля 2019

Случайные публикации :)

Linii frânte

îmi reprezint  femeia ca pe o absidă

la edificiul vieții multigeometric,

ce nu lipsește din nicio piramidă,

din niciun templu sau lăcaș vremelnic

.

și nu mă miră plusul lor de frumusețe,

mă mulțumesc doar că sunt vii,

că au precum un poliedru douăzeci de fețe

și, mai ales, că n-au asimetrii

.

e drept că geometria rămâne doar știință,

când pui compasul sau echerul gol pe gleznă

pierzi din vedere tocmai unghiul ei  de referință

ce pleacă din lumină și se termină-n beznă

.

cu timpul chiar și cercul devine o elipsă,

nu poți rămâne cerc întreaga viață…

da, ea-i când în excces, când lipsă

ca o spirală-nchisă într-un un cub de gheață…

Еще ...

Rumori

nu-mi imaginez ce-ai face dacă într-o zi te-ai regăsi în altă inimă

 

într-o formă de agregare bizară

 

necunoscută

la fel de greu mi-ar fi să privesc doi oameni mergând pe stradă

adunați  într-un gând

ca doi frați siamezi uniți în zona capului

într-o singură calotă craniană și două creiere

.

dar aș putea înțelege

.

distanțele care ne despart se măsoară între cel puțin două inimi

aflate la o distanță x față de un punct y

apropierile nu

țin de geometria euclidiană a  inimilor

(printr-un punct al inimii nu poate trece decât o singură dreaptă

paralelă cu altă inimă)

de juxtapunere

de simpla  alăturare a inimilor

fără să fie nevoie de nicio conjuncție

.

nu cred în erori probabilistice ale creației

cum ar fi Legile  lui Murphy

moartea creierului unui siamez

de exemplu

nu profită celuilalt

insinuarea inimii tale în inima mea

nu înfrânge adversitatea spiritului meu

.

dar nici nu-i trezește entuziasmul…

Еще ...

Visul american

trezirea de dimineață mă uimește în fiecare zi

 

e ca și când aș coborî dintr-un  accelerat de mare viteză

 

și aș urcă într-un tren regio

care oprește exasperant în toate stațiile

amintindu-mi că sunt doar un biet navetist

rătăcit între un vis voluptos

și o slujbă searbădă

tot mai nesigură

nici mâine nu voi găsi probabil filonul de aur curat

în galeriile morții                                   

mă gândesc

iar Statul va închide și puținele mine din Apuseni

și Borșa

va denunța toate contractele de muncă silnică

ajutoarele sociale și de înmormântare

fără nicio strângere de inimă

oho

deja e prea mult

perorează șeful de șantier

am ajuns la fundul sacului

oare de ce admirăm cu toții America

visul american

și de ce nu ne asumăm propriile visuri

(ca stăpâni absoluți ai vieților noastre!)

așteptând să ne tot bântuiască alții…

Еще ...

De ce ți-e frică să iubești?

M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?


Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?

Еще ...

Sub acelasi cer.

Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.

 

Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi

 

Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.

 

Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.

 

Еще ...

Cum se roaga tata

Se roagă o mamă, se roagă și plânge, 
Iar lacrima ei către ceruri ajunge,
Ori până scade făclia de ceară-
De dis-dimineață și până în seară.

Se roagă un tată, genunchii nu-i pleacă
Şi n-aprinde candeli și nici lumânare,
Ci zice ceva, mergând la culcare,
Dar ruga lui face și vântul să tacă.

Se roagă o mamă și ruga-i în fire,
Căci știe și Crezul, demult, pe de rost,
Iar zile de miercuri și vineri -e post
Şi-n jurul ei câmpul e numai iubire.

Se roagă un tată în grabă spunând,
Ar vrea să cuprindă tot bunul din lume,
În vorbe lipite la dragul lui nume
A celui, ce-l vede în ochii crescând.

Nu știe nici rânduri, nici reguli din carte,
Le spune cum crede și cum i s-arată.
Pe fiu îl învață el singur, aparte,
Iar seara se roagă, mai mult, pentru fată .

 
Еще ...