Поэт Ион Ватаману был отмечен через 80 лет после его рождения.

poezii.xyz Поэт Ион Ватаману был отмечен через 80 лет после его рождения.

Uniunea Scriitorilor din Moldova şi Muzeul Naţional al Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” a organizat ieri, 28 aprilie, la Chişinău simpozionul „Secunde cu munți" – Ion Vatamanu, 80 de ani de la naștere".

În cadrul evenimentului a avut loc inaugurarea expoziției de carte și imagini „Ion Vatamanu – Nimic nu-i zero”, vizionarea filmului „Anotimpurile mamei Mărioara”, realizat de fiica regretatului poet, Leontina Vatamanu, precum o sesiune de comunicări prezentate de Ion Ciocanu, Vitalie Răileanu, Lucia Ţurcanu şi alţi scriitori.

Tot aici au fost lansate cărţile „Contur de meditație”, „Umbre”, „Poetul și imperiul” și „Ion Vatamanu - un scriitor al existenței”, iar actorul Nicolae Jelescu a susţinut un recital de versuri ale regretatului scriitor.

 
 

 

În alocuţiunea sa, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, a menţionat că Ion Vatamanu a fost un participant activ la mişcarea de eliberare şi renaştere naţională, iar în calitate de deputat în primul Parlament a condus Comisia pentru cultură şi culte.

„Ion Vatamanu era un om de dialog. Căuta aventuri. Căuta să transforme lucrurile în poezie şi publicistică. Odată, a deschis gura şi a lăsat să-i intre nişte albine în gură; fără ca acestea să-i facă ceva. Aşa a apărut poezia „Cu gura aurită de albine”. Câtă viaţă – atâta literatură, cîtă literatură - atâta viaţă era la el”, a precizat Arcadie Suceveanu.

La rândul său, scriitorul Vladimir Beşleagă a subliniat că Ion Vatamanu era poet în viaţă şi în creaţie. „Ion Vatamanu a avut trei vocaţii – cea de poet, de om politic şi de savant chimist. În calitate de chimist a fost preocupat de un domeniu specific şi foarte important – cel al micromoleculelor”, a remarcat Vladimir Beşleagă.

Prezentă la eveniment, ministrul Culturii, Monica Babuc, a afirmat că Ion Vatamanu a fost un scriitor de mare talent şi a avut întotdeauna vocaţia prieteniei, care i-a marcat pe mulţi oameni.

Ion Vatamanu s-a născut la 1 mai 1937 în satul Costiceni, judeţul Hotin (astăzi – raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina). În 1960 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Chimie, iar în 1971, la Lvov, Ucraina, a susţinut teza de doctor în chimie. Din 1973 şi pînă la sfârșitul vieţii, a deţinut funcţia de şef de laborator al Institutului de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Este autor a peste 150 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei analitice.

În 1990, Ion Vatamanu a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova şi a condus Comisia pentru Cultură şi Culte. În 1987-1991 a participat activ la procesul de renaştere naţională. Împreună cu poeta Leonida Lari, fondează în martie 1989 revista „Glasul” (mai târziu - „Glasul Naţiunii”), prima publicaţie în grafie latină din R. Moldova după 1944. A fost redactor-şef al revistei „Columna”.

Primele versuri le publică în anii studenţiei, propunând cititorului „un alt fel de poezie” – meditativă, pătrunsă de gând şi atitudine. Debutează cu placheta de versuri „Primii fulgi”, urmată de culegerile: „Monologuri”, „Liniştea cuvintelor”, „Ora păsării”, „De ziua frunzei”, „Iubire de tine”, „Dimineaţa mărului”, „Nimic nu-i zero” ş.a. Ion Vatamanu este cunoscut şi ca autor de poeme de proporţii: „Portretul păsării”, „Privighetoarea cîntă plumb” şi "Basmaua". A editat cărţile pentru copii „Aventurile lui Atomică”, „Teiul”, „Izvorul cu ochii verzi”, precum şi volumele de publicistică şi eseistică „Viaţa cuvîntului” şi „A vedea cu inima”. De asemenea, Ion Vatamanu a tradus din Puşkin, Rainis, Ziedonis, Draci şi din mai mulţi poeţi americani, editînd culegerea „Poezia americană”.

Ion Vatamanu s-a stins din viaţă la 9 august 1993. A fost decorat (postmortem) cu medalia „Mihai Eminescu” şi cu "Ordinul Republicii". 

Moldpres

Preluat de la: Timpul.md


Опубликовано 29 апреля 2017

Случайные публикации :)

nimic bun

oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.

oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.

Еще ...

Săruta-mă şi întoarcemă

Striga-ma sa te auda sufletul.
Sa se intoarca gindul ratacit
Striga-ma sa-mi trezesti inima moarta 
Chiama-ma din morti sa ma ridic


Saruta-ma iar ca la urma
Din nou sa ma ridici din morti
Saruta-mi ochii adormiti sub plioape
Trezeste-ma din vise sa ma scoti


Atinge-ma si lasa-ma sa mor
Trimite ingerii si adama-napoi
Atinge-ma si coasami aripile rupte
Sa fim in zbor, din nou, doar noi


Iubeste-ma acum cind sunt
Si poate, mereu am sa mai fiu
Iubeste-ma acum si-intodeauna
Iubestema acum cit mai sunt viu


Alunga-ma si chiama-ma
Atinge-ma si scapa-ma
Saruta-ma si striga-ma
Iubeste-ma si-ntoarce-ma

Еще ...

Dragostea

Avind o veata ,doar cu cosmaruri

Si cu dureri nealinate

Te-am intilnit pe timp de toamna

Fiind dragostea visurilor toate.

 

Iar inima te-a indragit

Si a plecat pe o alta lume,

Luindu-si zborul printre nori

Si cu a ei viziune.

 

Insa distanta e prea mare

Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,

Si inima se zbate tare

Cerindu-si jumatatea ei.

Еще ...

Uimire...

 Câtă iubire strânsă-n pumn

S-a adunat până acum?

La cât din tine-ai renunțat?...

 

Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,

Si-adorm plângând a lăcrămioară,

Si-n fiecare gând de-al tău

Mă regăsesc. Sunt EU!

 

Mă port copil în devenire.

Așteaptă-mi ochii să se mire

Si brațele să te-nconjoare,

Inima să se-nfioare...

 

Deschide-te!

Este iubire!

Las-o să zboare-a NEMURIRE...

Еще ...

Nemultumire

Mi-i geniul rece, ca ghiața, dar clar e, ca seara senină
Cînd ochii îmi sunt întuneric, în miez, ei sunt plini de lumină.
Pe chipul meu palid, de ceară, pășesc amintirile - șir,
De mult, s-a umplut de veninuri, al vieții de aur potir...

Prin prisma genezei ce vine, din vuetul vremii apuse,
Cuvinte ce sunt pentru lume, demult, către ea au fost spuse,
Dar taina ce-o poartă 'nauntru, și amarul ce-o poartă pe ele,
Le fac, pentru mintea cea slabă, stupide, neclare, și grele.

Pământul în el ține seama de aur, argint sau oțel,
Dar cea mai bogată comoară, pământul, o ține pe el.
Ei seamănă grîu, pentru pâine și cârduri de vite-ngrijesc,
Lăsând fără grijă copii, ce iute ca vântul, le cresc.

Nu văd pe obrazul iubitei, o lacrimă stinsă de dor,
Ei nu știu, cu glasul tăcerii, să facă din dânsa – amor
Si -apun spulberați ca nisipul - cenușă cernută de vreme,
Cînd moartea le bate în ușă, cînd vântul destinului geme...

Еще ...

Pre - judecăți

îmbătrânim încet-încet

 dar sigur

simțim  pământul cum se insinuează în oase

în măduvă

cu fiecare pas înspre grădinile suspendate

ale cerului

mai adăgăm câte un pumn de țărână

la temelia năruită a speranței

lăsăm umbrele

aceste creaturi jalnice

tot mai mici

înaintea corpurilor

în Cartea lui Iov scrie că atunci când îți vezi umbra

cu ochii

încep să-ți bată clopotele

simți tămâia sfârâind în cădelniță

chemarea inconfundabilă a pământului

risipit în oameni

palmele bătucite ale lui Dumnezeu

modelând din lutul primordial omul cavernelor

Homo Australopithecus

ceva de genul acesta

murim încet-încet

dar  sigur

precum melcii

în carapacele lor închise ermetic

hermafrodiți

titulari de drept pe liberul nostru arbitru:

ultimul drum…

Еще ...