Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia

poezii.xyz Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia

De Ziua Limbii Române, 31 august 2017, Editura Bestseller invită iubitorii de poezie la lansarea volumului de versuri „.ul” de Romina Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, care își face studiile în Torino, Italia. Evenimentul va începe la ora 18:30 și va avea loc pe str. Columna 170, Bloc C, et. 5. Află detalii despre eveniment.

Poezia va căpăta formă prin vocea actriței Daniela Burlaca la un pahar de vin din partea partenerilor evenimentului, Vinăria din Vale. Pe parcursul lansării, cartea va putea fi cumpărată la preț redus. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe și o surpriză pentru participanți. Toți pasionații de literatură sunt așteptați cu drag la o seară poetică neordinară trăită la înălțime. Intrarea este liberă.

cartea aceasta e lecția mea

a sufletului meu

e drumul meu intelectual

și sufletesc

pe care l-am parcurs

pe care l-am trăit

și m-a trăit

în care am atins adîncurile

și deasupra căruia m-am ridicat

 

.ul

e valul cu care m-am contopit

 

Volumul de versuri a fost lecturat de poetul Nicolae Dabija care vine cu o recenzie:

„Poemul e autentic pentru că nu şi-a pierdut inocenţa, iar inocenţei nu îi e ruşine nici de cuvinte, nici de tăceri. Timpul se scurge pe alături de clipe făcându-le să rămână.

În acest volum sunt prezente persoane care se dezbracă de gânduri ca peştii de solzi, tot aici se văd paşii celor plecaţi fără semne de punctuaţie, în timp ce inima ţi se zbate în piept ca un delfin într-un acvariu prea strâmt, grăbindu-te să strângi stelele ca pe nişte rufe uscate într-o primăvară eternă.

Pe când Poetul este copilul care respiră aerul de taină al candorii sub cerul dizolvat în surâsuri. Oracolul nu se explică. Minunea nu se justifică. Iar lumea însăşi în contextul miracolului poeziei, e o dimineaţă care continuă la nesfârşit.

Ceea ce am citit e poezie. Poezia însăşi.
Şi ea are un nume: Romina Chetraru. Salutaţi-o!”

Romina Chetraru studiază Artă Aplicată și Design la Torino, Italia. În volumul său de debut poezia devine grafică. E o poezie experiment ce permite cititorului să simtă cuvîntul, metafora după propriul ritm și scări coborîte în sine.


Preluat de la: Unimedia.info
Опубликовано 30 августа 2017

Случайные публикации :)

Poezie pentru bunicu

Ai plecat acum un an,
De-a tunci, nu te-am mai vazut,
Un dor nebun ce m-a apasat,
Pe-al meu suflet singur si uscat.

Cu lacrima mea grea de duioasa,
Iti plang trupul putrezit.
Macar in vise sa-mi apari,
Sa stiu ca-mi esti aproape.

Rugaciuni si lumanari aprinse,
La mormant toate-s puse,
Aduse fiindu-ti ca ofranda.

-Cu ce-ai ramas tu oare?
-Cu-n suflet in cer iertat,
Si cu-n trup ce nu ma doare!

Eu am ramas fara o parte,
Din a mea inima pierduta,
Fara a ta fiinta si-a ta iubire,
Nu mai am nici-un rost in lume!

Еще ...

Delimitări

am uitat să mă mai uit în ochii oamenilor

 

ca altădată

 

le privesc doar picioarele vorbitoare

de la geam

tălpile

în dialog cu pietrele

cu asfaltul țâfnos

cu dalele

n-ai crede cât de multe poate spune

o tibie

de care atârnă un colier

de aur

sub formă de șarpe

un genunchi rotund

ca un măr golden auriu

o linie grațioasă a coapsei

pe care ar fi invidiat- o și Pygmalion

pecetea ascunsă a osului sacru

descrisă amănunţit în Upanişade

doar să le întrebi pe înțelesul lor

într-o limbă suficient de simplă

precum „El Silbo gomero”

vorbită-n Canare

fluierând ca o pasăre….

Еще ...

Iubestema asa cum sunt

Iubestema asa cum sunt 

Si nu uita de rele

Can viata asta poate fi

Drumul plin de grele

Iubestema asa cum sunt 

Iubestema in toate 

Si drumul cel mai greu mereu-l vom da ntroparte

Iubesc mereu privirea 

Cu ochii tai caprui

Iubesc sis fericita

Cu omul cel mai bun

 

Iubestema iubire iubestema mereu

 

Еще ...

Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului

Chipul tău
tremurând în oglinda apei
mi-a rămas întipărit de-atunci pe retină
din când în când
inima aruncă răutăcioasă cu săgeți otrăvite
parcă le și aud înfigâdu-se-n lacrimi
(îți mai amintești cum ne întreceam
la aruncatul cu pietre
cum socoteam care piatră țopăie mai mult
deasupra apei
și cum pierzătorul rămânea întotdeauna dator
cu o jumătate de scoică?)
în urma pietrelor liniștea desenează și acum
cercuri concentrice
(n-ai uitat
cred
cum ne minunam ca în fața unui organism viu
ascuns în adâncuri
între două respirații
și ne apăsam înspăimântați cu podul palmelor
peste inimi!)
aud aievea în mine plescăitul lespezii care se duce la fund
cântecul răgușit al mierlei
piciorul tău desculț
risipindu-se voluptos în nisipul galben
(ți-i minte cum priveam cocorii
în mantiile lor albe
înveșmântați ca prinții
cu gâturile terminate în cer
cu pliscurile albastre
prinși în ritmuri nebune de samba
smulgând smocuri de iarbă
țâșnind grațios spre înalturi
făcându-și reverențe!)
parcă a fost ieri…

Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului…

Еще ...

Cântec de lebădă

Soțul meu m-a luat din dragoste,

mă iubește

(sau așa cred!)

îmi prescrie medicamentele antidepresive

răsfoindu-și toate cărțile și tratatele de psihiatrie,

chibzuind ore întregi,

iar tratamentul prescris îmi face bine,

încetul cu încetul dispar monștrii,

scenele de coșmar,

gândacii,

propria-i soră se-ngrijește să nu-mi lipsească nimic,

să-mi iau medicamentele,

să-mi redecoreze casa,

ceea ce nu-mi place deloc,

zadarnic încearcă să se insiuneze în viața mea,

nu mai am loc pentru nimeni,

ieri  am văzut-o umblându-mi la medicamente,

 punându-mi halucinogene în locul antidepreivelor,

cum descopăr pe internet,

și le arunc,

- Azi am să-ți fac o injecție miracol

adusă din îndepărtata Chină!  îmi spune iubitul meu soț,

și-mi injectează serul miracol,

care, într-adevăr, este un miracol,

fiindcă mă întoarce în anii copilăriei,

la prima reprezentație de balet

până la ultima,

la primul sărut,

și prima noapte de dragoste,

apoi totul se restrânge într-n punct luminos,

orbitor,

care se stinge în mijlocul țipetelor infernale ale sirenelor  Poliției...

Еще ...

Prima

Schimb zeci de mii de vorbe

Dar vorbesc numai cu mine,

Singura mea speranta

Este binele de maine

Si sincer , am prea multe ganduri negre

Ma compar in veselie doar cu pompele funebre.

Dar cu toate astea ,

Incerc sa-mi pastrez echilibrul

Sa rezist tentatiei

De-a nu mai lupta cu timpul

Acest permanent nefavorabil

Monstru care-nghite sentimente,

Dorinte si vise neimplinite.

Un izvor de lacrimi

Ce nu seaca niciodata

Ce dezgroapa o amintire

De lume de mult uitata.

O traire care nu mai lasa

Loc nici de cuvinte

Foc etern aprins in graba

Intretinut de minte.

Un sir lung de palpitatii doar de la o privire

As vrea sa simti doar o secunda

Ce simt eu pentru tine.

 

Еще ...