Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi

poezii.xyz Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi

Sandrone Dazieri este cel mai în vogă scriitor italian de mystery & thriller, al cărui succes fulminant peste hotare reprezintă în sine o carte de vizită.


Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, iar drepturile pentru ultimul volum din trilogie au fost deja cumpărate în Statele Unite, înainte ca romanul să vadă lumina tiparului. La noi au apărut primele două volume dintr-o trilogie.

Sandrone Dazieri a fost în România, la lansarea acestui al doilea roman al său tradus în româneşte, iar la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania de la Cluj a primit şi un premiu. Am aflat cu acest prilej că "Îngerul" este al doilea volum al unei trilogii (primul a fost "Ucide-l pe Tată!") şi că traducerea din limba engleză a fost chiar mai directă în a arăta continuitatea - cartea se cheamă "Ucide Îngerul". Prin urmare, aventurile extrem de captivante ale lui Dante Torre, cel închis decenii, pe când era copil şi adolescent, de un nebun pentru experienţe, şi ale prietenei sale poliţista Colomba Caselli vor continua.


Sandrone Dazieri s-a născut la Cremona, în 1964. A experimentat multe meserii, a debutat spectaculos din 1999 cu romanul "Attenti al Gorilla", a devenit redactor-şef al secţiunii pentru cărţi poliţiste a celebrei edituri italiene Mondadori, iar thrillerul său "Ucide-l pe Tată", a devenit imediat bestseller în lume. Sandrone Dazieri este cel mai în vogă scriitor italian de mystery & thriller.

În "Îngerul", cei doi eroi, cărora li se adaugă foarte mulţi alţii, de ambele părţi ale baricadei - răi şi buni - continuă să lupte cu propriii demoni pentru a reuşi să învingă răul. Foarte pe scurt, dacă în precedentul roman făceau experienţe pe oameni CIA şi filialele şi acoliţii lor din lume, inclusiv din Italia, în cel de faţă se trece de partea cealaltă a globului, în lumea comunistă şi postcomunistă. Încetarea Războiului Rece n-a dus decât la răspândirea în lume a unor experienţe în vederea obţinerii soldatului şi asasinului perfect. Undeva lângă Cernobâl se construise o "cutie" în care erau închişi copii ce aveau să devină asasinii perfecţi, după o metodă inspirată de Pavlov şi exacerbată de adepţii acestuia. Explozia de la centrala nucleară, din aprilie 1986, avea să ducă la închiderea "cutiei", dar şi răspândirea asasinilor în lume. Atacuri chimice inexplicabile, asasinate aparent fără noimă - cu asemenea fapte se vor confrunta Dante Torre şi Colomba Caselli, într-o anchetă foarte dificilă, cu atât mai dificilă cu cât şefii vicechestorului Caselli nu sunt convinşi de argumentele lor.

Un roman care îşi poartă cititorul prin toată Italia, dar şi în Germania, Ucraina şi alte părţi ale lumii, care se citeşte cu sufletul la gură şi care îl face să aştepte nerăbdător continuarea, încă nescrisă, pentru că "Îngerul" sfârşeşte cu mari surprize. Descoperiţi-le!

Citiţi acest roman, satisfacţia va fi deplină!

Sandrone Dazieri - "Îngerul". Crime Scene Press. Traducere din limba italiană de George Arion Jr. 412 pag.

Sursa: mediafax.ro


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 4 мая 2018

Случайные публикации :)

Caut sa adun ce iubeam

Adun bucati de nimini frânte

Si le lipesc cu cuvinte

Dar sunt insuficiente, nu am destule 

Ca sa ma pot vindeca de tine

 

Ai plecat cu fragmente din mine

Iar acum din puzzle-ul inimii mele

Lipsesc foarte multe piese

Si nu pot sa le inlocuiesc cu oricine

 

Mi-ai zamislit in inima sentimente

Si amintiri care au devenit obsedante. 

Doresc sa le retrăiesc in realitate

Să-ți mai simt atingerile tale calde

 

Si acum caut iubire in alta parte

Adun bucata cu bucata, cat se poate

Dar nu pot gasi tratamente

Ca sa ma pot vindeca de tine

 

Oferă-mi doua minute din viața ta

Si le voi tranforma in medicamente

Oferă-mi din nou o zi din viața ta

Si o voi transforma in vesnicie

Еще ...

Про любовь

Люблю? Наверное... не знаю,

Не знаю думать ли об этом?

Я чувство это презираю,

Но как без этого поэту?

 

Я про любовь писать рискую,

Ведь я могу сказать не то...

Как и богатому буржую,

Заказывать простое и дешевое вино.

 

Его понять не смогут люди,

Что в тех-же почестях живут.

Вокруг него лишь злые судьи,

А мои судьи все вокруг.

Еще ...

Renasc

Si eu traiesc in aceeasi frică

Dar o astup cu o mareață mască

Zambesc amar, cu inima de gheață

Alergând din doliu in speranță

 

Si astept venirea inceputului

Sa aud ale liniști zgomotului

Si sa nu mai simt nevoia sentimentului

Si ale fiara manifestului

 

Am oferit destule bucati din mine

Am impartit destul ale altor destine

In timp ce mureau ale mele vise

Nu mai astept ziua de mâine

 

Incep de azi sa ma rup de trecut

Si sabia moralei am s-o ascut

Ca sa tai orice sa petrecut

Ca protectie, morala-mi va fi scut

Еще ...

Trezirea din vis

Înotăm încă în fluidul vâscos al sărbătorilor

rămas în urmă

impregnat în tocul pantofilor

și-l resimțim

mai întâi

ca pe o rezistență la curgere

apoi ca pe un lubrefiant miraculos

în rezervorele minții

indispensabil în mecanica mișcării de rotație

a viselor

în reducerea forțelor de frecare

dintre speranțe și percepțiile noastre imediate

în dispariția zgomotului

parcă auzi motorul vieții tarcând la relanti

într-o realitate temporală superfluă

cuantică

care se amestecă impostatic cu visele

și care ți se scurge pe dinaintea ochilor

mai lipsește doar inelul de căsătorie cu diamante

cineva dinăuntru a spus „da”în locul nostru

prima zi din an nu se deosebește de ultima

am visat cu ochii deschiși

ne-am trimis sute și mii de mesaje

încurajări

degeaba

timpul de ieri zace alături de noi într-o baltă de sânge

ceva nu e-n regulă cu gravitația lumii

cu spațiu

asistenta de pe Salvare se declară în cele din urmă învinsă

și ridică nepăsătoare din umeri

„e mort!

nu vedeți că e mort?

de acum va trebui să vă descurcați singuri!”

Еще ...

Concluzii

Încă mai simt umezeala londoneză în oase,

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a rămas undeva în urmă

cu miriapodele și coleoperele lui dizgrațioase

mișunând peste tot,                                

cu miliardele lui de melci mucilaginoși, păianjeni vampiri și larve,

încă mai cred că bătrânul Albion seamănă tot mai mult cu o mlaștină,

nicăieri n-am văzut mai multe cărămizi și blocuri de piatră

disimulate în biserici, case, pub-uri, ferme, garduri,

trase la indigo,

în castele medievale împrejmuite de ziduri înalte și apă

( din care doar crocodilii lipsesc!),

în megalitice catedrale, fără cruci sau icoane…

Prima senzație este de prăbușire în timp,

în Ev Mediu,

printre inși zgrunțuroși, încremeniți în tipare,

cei mai mulți ridică din umeri când îi întrebi de Shakespeare,

unii  scriu cu mâna stângă, de-a-ndărătelea,

alții beau wischy și-ți povestesc despre strămoși lor cuceritori,

(despre cum aceștia deveniseră  stăpâni  de sclavi în Indii!),

pe M1 se oprește circulația jumătate de zi să treacă o rață

urmată de douăsprezece rățuști crăcănate,

la naiba, aici totu-i pe dos, se trăiește mecanic, prin repetiție,

mașinile au volanul pe dreapta și circulă pe dreapta,

mâncarea are gust de pământ putred și pește

chiriile sunt mari

cuvântul cel mai des folosit este „abuz”,

cu  o mie de înțelesuri,

și desigur, my queen,

fără nicio logică….

Еще ...

Recul

cel mai mult timp petreci în trecut

deșirând viața ca pe un pulover vechi

lăsat în uitare

mâine îl vei împleti la loc cu nasturi din cochilie de melc

și anchior

să fie cool

vei mai adăuga și ziua de azi de pe alt ghem

cu ață de altă culoare

îți vei face un ceai chinezezc

și vei fuma o țigară

cât timpul se încolăcește în jurul tău

ca un șarpe

îți amintești ultimul sărut

primit într-o dimineață geroasă de februarie

prima noapte de dragoste

alte lucruri din vitrina ta cu trofee mărunte

pe care nu știi niciodată unde să le pui

și  în ce ordine

noroc că de-o  vreme nu se mai întâmplă nimic

n-a mai rămas loc să adaugi și altele

tristeții i-ai făcut loc în sertarele înțepenite

ale sufletului

celebra formulă a lui Eistein devine pe zi ce trece

tot mai inaplicabilă

în viața ta n-a mai supraviețuit decât o mișcare inerțială

de respingere

starea aceea în care te simți dezbrăcată de spațiu și timp

liberă…

Еще ...