Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

poezii.xyz Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

Romanciera americană Alice McDermott a fost recompensată cu premiul Femina pentru roman străin cu volumul "La neuvieme heure", apărut la editura La Table Ronde, iar Elisabeth de Fontenay a câştigat premiul Femina pentru eseu cu volumul "Gaspard la nuit", publicat de editura Stock. Pierre Guyotat, aflat în competiţie cu romanul său "Idiotie" (editura Grasset), a primit "un premiu special pentru ansamblul operei sale literare".

Ignorat de juriul Goncourt, romanul "Le Lambeau" rămâne în cursă pentru premiul Renaudot (ce va fi decernat miercuri) şi pentru premiul Interallie ( ce va fi acordat pe 14 noiembrie). Pentru mulţi dintre criticii literari, acest roman reprezintă cea mai bună carte a anului 2018 publicată în Franţa.

Pe 7 ianuarie 2015, Philippe Lancon a reuşit să supravieţuiască după ce mai mulţi islamişti extremişti au pătruns strigând "Allah Akbar" în redacţia din Paris a săptămânalului Charlie Hebdo, masacrând în total 12 persoane. Un glonţ i-a smuls partea inferioară a feţei.

"Începând din 7 ianuarie, toate lumile în care trăisem, toate persoanele pe care le iubisem au început să coabiteze în mine fără precedenţă, fără convenienţă, cu o intensitate nebunească, proporţională cu senzaţia dominantă: urma să îi pierd, îi pierdusem deja", a declarat jurnalistul francez.

Romanul începe cu o zi înainte de acel atac terorist. Jurnalist cultural al cotidianului Liberation, Philippe Lancon a mers la teatru pentru a viziona "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare. În acel spectacol apare personajul Malvolio, un puritan care, reaminteşte jurnalistul francez, "vrea să îi pedepsească pe oameni pentru plăcerile lor şi sentimentele lor în numele unui bine pentru care, crezând că acţionează în numele lui Dumnezeu, face toate relele posibile".

În acea piesă de teatru, spunea Shakespeare, era doar un gând scris pe hârtie. Evenimentele de pe 7 ianuarie 2015 au depăşit orice coşmar imaginabil.

Philippe Lancon povesteşte atacul terorist în peste 60 de pagini care sunt uneori şocante. "Mi-am învârtit limba în gură şi am simţit fragmente de dinţi care pluteau peste tot", îşi aminteşte scriitorul.

"Am ştiut, mai târziu, că redacţia devenise o mare de sânge, dar (...) deşi mă îmbăiam în ea, aproape că nu o vedeam", relatează el.

Însă cele mai dificile lucruri abia urmau să se producă. Philippe Lancon relatează lenta şi dureroasa activitate de reconstrucţie chirurgicală a trupului său distrus.

Textul lui se îndreaptă către recunoştinţa pe care o resimţea faţă de infirmierele care vegheau asupra lui, faţă de medici, în special faţă de Chloe, faţă de poliţiştii care îl protejau, faţă de fratele lui care nu l-a părăsit în spital.

Acţiunea cărţii se încheie pe 13 noiembrie 2015, ziua atacurilor comise în mai multe restaurante şi în sala de concerte Bataclan din Paris. În acel moment, Philippe Lancon era la New York.

"Se întâmpla din nou, la fel ca a doua zi după atentat, o detaşare a conştiinţei, şi am simţit că totul reîncepea, sau mai exact continua, în mine şi în jurul meu...", scrie autorul acestui volum.

În 2017, premiul Femina a fost atribuit scriitorului Philippe Jaenada pentru volumul "La serpe" (editura Julliard), iar premiul Femina pentru roman străin a fost câştigat de scriitorul american John Edgar Wideman pentru volumul "Ecrire pour sauver une vie, le dossier Louis Till" (editura Gallimard). Premiul Femina pentru eseu a revenit lui Jean-Luc Coatalem pentru volumul "Mes pas vont ailleurs" (editura Stock).

Premiul Femina este un trofeu literar francez, creat în 1904 de 22 de colaboratoare ale revistei La Vie Heureuse, cu scopul de a reprezenta un fel de contrapropunere faţă de prestigiosul premiu Goncourt, ce era acordat în acea epocă, de facto, doar scriitorilor de sex masculin. Premiul Femina este atribuit anual de un juriu alcătuit în exclusivitate din femei, la începutul lunii noiembrie, la hotelul Crillon din Paris. Acest trofeu literar recompensează în fiecare an o carte tipărită în limba franceză, scrisă în proză sau versuri.


Preluat de la: Publika.md
Опубликовано 5 ноября 2018

Случайные публикации :)

Rumori

nu-mi imaginez ce-ai face dacă într-o zi te-ai regăsi în altă inimă

 

într-o formă de agregare bizară

 

necunoscută

la fel de greu mi-ar fi să privesc doi oameni mergând pe stradă

adunați  într-un gând

ca doi frați siamezi uniți în zona capului

într-o singură calotă craniană și două creiere

.

dar aș putea înțelege

.

distanțele care ne despart se măsoară între cel puțin două inimi

aflate la o distanță x față de un punct y

apropierile nu

țin de geometria euclidiană a  inimilor

(printr-un punct al inimii nu poate trece decât o singură dreaptă

paralelă cu altă inimă)

de juxtapunere

de simpla  alăturare a inimilor

fără să fie nevoie de nicio conjuncție

.

nu cred în erori probabilistice ale creației

cum ar fi Legile  lui Murphy

moartea creierului unui siamez

de exemplu

nu profită celuilalt

insinuarea inimii tale în inima mea

nu înfrânge adversitatea spiritului meu

.

dar nici nu-i trezește entuziasmul…

Еще ...

ultima oara

Cind noi ne-am despartit pentru ultima data,

Era a suta zecea si ULTIMA - asta precis.

Undeva, pe Arbat, in noaptea intunecata

Un felinar de tristele s-a stins.

 

Ne-am parasit unul pe altul fara-ndoire,

Teatral trintind usa, fara a privi inapoi,

Tot la fel cum cindva ne-am jurat din iubire,

Sa-ntilnim batrinetea in doi.

 

Tot la fel cum cindva ne trezeam dimineata

Impreuna, iubindu-ne cu-adevarat,

Dar apoi fericire-a fost acoperita de ceata

Si noi doi in razboi am intrat. 

 

Si vreodata de vei vedea trist, in noapte

Un felinar ce-nceteaza sa bata pe strada, in gara,

Sa stii, ca noi doi undeva iarasi, poate

Ne despartim pentru ultima oara.

Еще ...

Am fost copil...

Am fost copil,

Si nu credeam ca timpul trece.

Păsări albastre îmi erau visele,

Iubeam castelul de cleștar

Din lumina zorilor,

Si-’n vuietul Lumii

Mă auzeam strigat.

Mai târziu în viață,

Într-un sens giratoriu,

M-am contaminat

De umbra gândurilor.

De atunci, îmi caut sufletul,

L-am pierdut pe undeva

Mai aproape sau mai departe

De mine...

De atunci,

Nu mai pot trăi prezentul,

Acuzând inefabilul clipei

Că e doar pentru a ascunde

Trecerea ei...

De atunci,

Nu mai pot vedea

Ochii de smarald ai Frumuseții...

Am fost copil,

Si nu credeam că timpul trece...

Еще ...

Iubește-mă

N-am scris de mii de ani nici o strofă
N-am scris nici un rând,
Dar vin az ca un vultur la tine
Să-ți fur un cuvânt.

Iubește-mă dacă poți, printr-o carte
Să mă alin răsfoind,
Te voi plăti cu visul meu mare,
Cu mânile goale, iubind...

Hai să fim actori de romane alese!
Hai să fim goi, tu și eu!
Goi de amar și goi de regrete,
Dar plini de iubire, mereu...

Еще ...

Afară e primăvară, în sulet e toamnă

Toată lumea renaște, eu simt că mor

Soarele strălucește, eu văd numai nor.

E primăvară, ar trebui să zâmbesc,

Eu însă ca o frunză moartă plutesc.

Ce stare absurdă de lâncezeală,

Ce suflet gol, înăcrit și pustiu

De ce la toți e primăvară

Iar la mine nu...de ce? Nu știu...

E de vină durerea, de vină ești tu

Că nu se topește zăpada cea grea,

Si ghioceii nu înfloresc

Si-n viața mea...

În loc de ei am doar frunze descompuse

În loc de triluri de păsări, am dor,

Afară e primăvară, la mine e toamnă

Si ploile toamnei prea tare mă dor...

 

 

 

Еще ...

Mirosul fericirii

Miroase a primăvară?

Sau...poate a vanilie?

Dar nu! E dragostea de mamă,

Miroase a fericire!

    Parfumul ei puternic, 

    Frumos și îmbătător,

    Parfumul ei prosperic

    Ce te înalță-n zbor. 

Și acea clipă a trăirii,

N-o vei uita nicicînd.

Din fructul fericirii,

Zâmbeai încet gustând. 

    Strigi cu inima deschisă:

    -Vai, atât este de dulce!

    Iar tristețea-n tine închisă,

    Pleacă, în infern se duce.

Ca un fluture albastru

Printre nori catifelați,

Ești tu fericit maestru

Al iubirii dintre frați.

    Fericirea-nu-s cuvinte,

    Ci o comoară cu iubire.

    Ai încredere și simte,

    Cum miroase a fericire!

 

 

Еще ...