Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO

poezii.xyz Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO

 

Romanul “Vara in care mama a avut ochii verzi” are o derulare mai putin obisnuita. O mama aflata pe moarte si un fiu, care hotarasc sa traiasca viata din plin in ultimele clipe.

 

Tatiana TABULEAC, SCRIITOARE: “Istoria este reala cu elemente de fictiune, sunt personaje care le-am intalnit pe parcursul celor 10 ani in Franta”.

 

 Tatiana Tabuleac spune ca initial nu si-a propus sa vina cu ceva neobisnuit. Si-a insirat gandurile pe foaie in doar doua luni. Astazi se declara multumita de reactia cititorilor.

 

Tatiana TABULEAC, SCRIITOARE: “Poate este un pic mai dura insa dupa cum au aratat aceste 6 luni de cand carte este in vanzare, inseamna ca poate sa citeasca carti mature.”

 

 Si aseara mai multa lume a cumparat romanul, mai ales ca a primit si un autograf din partea autoarei. In Cadrul zilelor literaturii romane la Chisinau a trecut pentru prima data Prutul, scriitorul Dan Coman.


Dan COMAN, SCRITOR: "E o mare bucurie sa fiu la Chisinau, mai ales aici, visul meu  s-a indeplinit.”

 

 Cei prezenti la serile de lectura spun ca vor sa distruga stereotipul ca astazi nu se mai citeste. Iar faptul ca au venit la librarie si nu au mers in alta parte, vorbeste de la sine.

 

"Inatalnirea cu scriitorii este o idee  fenominala.”

 

 Timp de 4 zile mai multi scriitori de la noi si din Romania s-au intalnit cu cititorii si le-au oferit autografe. Evenimentul s-a desfasurat la Chisinau, Balti, Cahul si se incheie in aceasta seara.



Preluat de la: ProTv
Опубликовано 19 мая 2017

Случайные публикации :)

Neclintire

țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru

 

locul de-acolo e mort

 

nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee

spre negru

a pământului

așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut

nici oamenii nu mai trec

copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer

precum niște morți îngopați în picioare

calotele glaciare dinăuntru-mi

alunecă-ncet-încet  înspre maluri

aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului

aripile bufnițelor rașchetând norii

deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit

țurțuri imenși îmi atârnă de inimă

așteptând…

Еще ...

Acoperiri

strigătul fricii

 

reverberează lugubru

 

alergi și simți cum plumbul ți se topește-n picioare

nu-ți mai auzi bătăile inimii

te-apuci cu mâinile de ultimul gând

care te-ndemnase

cu puțin înainte

diabolic

să fugi

fără să înțelegi de ce

și

mai ales

fără să știi cine

a stins acolo

sus

(în somtuoasele apartamente ale minții)

lumina

lăsându-ți i sufletul să se zbată

precum peștele pe uscat

să urle pe străzile scufundate în beznă

ca Diogene

căutând cu disperare

un om…

Еще ...

iubirea e trecătoare...

Iubirea noastră strălucea

Ca un soare-n viața mea

Tu natura, Eu pământul eram

Atâta de bine ne potriveam

 

Iar în câmpia vieții mele

Curgeau râuri de fericire

Păsările cântau doar iubire

Înfloreau orunde toate culorile

 

Focul iubiri ardea cu putere

Mi se topea inima de dor

Mi se topea și de iubire

Făceam jocul să pară prea ușor...

 

Îți atingeam părul mătăsos

Te sărutam pe buzele tale moi

Priveam la al tău chip frumos

Vorbeau inimile, nu noi

 

Aveai pielea așa de fină

Fină ca niște petale

Trupul tău, o formă divină

Parcă ai ieșit dintre romane.

 

După un timp ceva s-a schimbat

Iubirea-mi nu tea mai impresionat

Și te depărtai tot mai mult de mine

Nu știam că dragostea atâta ține...

 

Într-o zi ne-am despărțit

Inima mea de sticlă s-a zdrobit

Și am început să sufăr din iubire

Nimic nu-mi alină a mea durere.

 

Dar încă mai am cicatrici

Și mă tem să mai iubesc

Să nu ajung tot aici

Mă simt bătrân și mă vestejesc.

Еще ...

Totul e pustiu

E  frig si intunecat

aici totul trebuie sa induri,

frica e de indurat,

pina la urma ai sa mori.

 

 

Te gindesti la cei mai rau,

ziua trece tot mai greu,

noptile sunt iar pustii

eu astept catu sa vii.

 

ore-n tregi si zile grele

dispar greu ca niste stele

As vrea ca sa fie sore 

te astept cu nerabdare!

Еще ...

Iubeste-ti mama

Iubeste-ti mama
Tu cel ce mai ai o mama 
Fii fericit ca inca o ai
Vocea ei calda sa-ti spuna
Veniti la mama in vizita
Iubeste-ti mama
O vorba buna sa-i soptesti
Numai o mama stie bine
Cum inima sa ti-o aline
Raspunde-i cu blandete
cand te cheama
Iubeste-ti mama
Nimeni nu te va iubi
asa cu te iubeste mama
Ce bine e cand ai o mama
Mai vrea si ea o alinare
Ea pentru tine s-a trudit
Iubeste-o si respect-o
Na-i dreptul sa o judeci
Tot ce esti e datorita ei
O mama merita iubita
Fa-ti timp si stai cu mama
Iubeste-ti mama

Еще ...

Nu am ales

Pe un drum bisericesc

Merg c-un pas bolesc

In timp ce privesc

Cum visele-mi zdrobesc

 

Din intunericul diabolesc

Vezi, ușor, cum strălucesc 

Nemărginirile care ma amăgesc. 

Nu le sunt dator, dar platesc. 

 

Plătesc pentru a lor răutate

Talant, cu talant in greutate

Pentru multe păcate 

Care-mi sunt interpretate

 

Credinta mea e a zeilor

Inima mi-o dau vremilor

Parearea,, vorbitorilor

Gandurile mele, vânturilor

Visele, tulburarilot

 

Si nu asta-m ales

Ma tot gandesc

De ce prigonesc, 

In asa mare exces? 

 

Mi-e necunoscut. 

Cu ce am gresit? 

Ca m-am nascut? 

Atunci de ce mi-e însușit 

 

Sa sufar pentru voi

Sa fiu un vistovoi

Care trage cat un razboi

Din cauza ale voastre nevoi? 

 

Prin a voastra urzurpare

Tot ce iubesc dispare

Tot ce imi doresc, moare

Nu regret, dar totusi doare. 

Еще ...