Dragostea
Avind o veata ,doar cu cosmaruri
Si cu dureri nealinate
Te-am intilnit pe timp de toamna
Fiind dragostea visurilor toate.
Iar inima te-a indragit
Si a plecat pe o alta lume,
Luindu-si zborul printre nori
Si cu a ei viziune.
Insa distanta e prea mare
Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,
Si inima se zbate tare
Cerindu-si jumatatea ei.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: travel2000
Дата публикации: 11 апреля 2016
Просмотры: 1194
Стихи из этой категории
Dragoste de munte
Iubite , nu ştiu ce mi se-ntâmplă ....
Ceva nedesluşit îmi bate-n tâmplă ,
Uneori se aşterne o linişte deplină ,
Să fie muntele de vină ?
Dinspre el o voce caldă şi duioasă
Îmi spune că sunt frumoasă
Şi cumva o mână simt pe frunte
Ce îmi alungă grijile mărunte .
Eu îl privesc cu dragoste-n tăcere ,
El mă îndeamnă să las a lumii plăcere
Să-i urc vârful înalt fără frică
Şi-mi va oferi căzduire în stâncă .
,,Hai vino la mine , departe de lume ,
Departe de tot , eu îţi voi purta noroc ,
Lasă totul în urmă , rău să nu-ţi pară ,
Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri
Şi te voi iubi în anotimpuri
Şi-n plus încă o vară'' .
Nu regret, să ştii!
Chiar dacă iubirea noastră a trecut
precum un vânt uşor de primăvară
Eu nu regret nimic să ştii,
Cu toate că o să mă doară!
O să mă doară - o să plâng
Apoi lacrima-mi voi şterge,
Dar nu o să regret nimic
Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...
Mâine vine o altă zi
Cu oameni noi, cu noi iubiri
Nu o să regret nimic
Rămâne să aştept noi împliniri!
Pentru tata
Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce,
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc,
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace,
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc.
Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere,
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere.
Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape,
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare;
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape,
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare.
Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână.
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”.
I.C
In mina singuratatii
Din fire razboinic rece
E raza din departare
sau strigatul libertatii
Dispret in vocile voastre
Aplauzile tacerii
In linistea noptii curge
O viata spalata a vremii.
Ne-au rupt in două
Mi-i roșu gurmazul de- atîta -ncordare
Si ochiul mi-i aspru de- atîta mirare.
O frunză pe apă, i-o frunză ce doare,
I-o mâina întinsă de-a morții salvare.
De cînd am ales să mă duc de la tine
Un sânge amar îmi curge în vine
N-au cum să -nțeleagă, străinii de mine,
Povara ce-o port, spre a lor fericire.
Grăbiți, ei m-au scos din brațele - ți reci,
Dar poate și singur ai vrut ca să pleci;
Departe de mine să fii tu în veci
Si doar ca fantoma prin față să -mi treci...
...Deschisă -i fereastra din nou către lume
Si ceru-i albastru, dar ochiu-mi apune
Din litere grele-n cercând să adune
Un nume, pe buzele mele, un nume.