Iarta-ma

Iarta-ma

Am indraznit sa-nfrunt

asperitatile

sufletului tau

fara sa stiu

cum sa iubesc un om

facut din frunze si din flori

si-n fiecare pasare ce lacrima din zbor

am gasit crampeie din tine

doar eu stiam cum asteptai

fiecare picatura de ploaie

asezat pe umerii norilor

gonind fiecare durere

ce o aveam in spatele inimii...


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: dulce_pontes poezii.xyz Iarta-ma

Дата публикации: 30 ноября 2019

Просмотры: 385

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Hai să ne vindecăm

Hai sa ne vindecam unul pe altul

Si sa uitam cum trecutul

Si a pus amprenta pe sufletul nostru

 

Noi suntem absolutul, 

Alfa si omega din debut, 

Eu reprezint pacatul, iar tu fructul

 

"Piatra de ieri, diamantul de maine" 

Din fire străine 

Am creat iubiri depline

 

Iar prin ale noastre taine

Am sacrificat ganduri necumpatate

Chiar daca nimeni nu ne susține 

 

Ne injectam doze de adrenaline

Prin privirile noastre suave

Iar sufletele noastre devin diamantine

 

Nu regret ca te-am cunoscut

Dar am sa sufar daca te-am pierdut

Fiecare zi cu tine e un nou inceput

Еще ...

Nu am ales

Pe un drum bisericesc

Merg c-un pas bolesc

In timp ce privesc

Cum visele-mi zdrobesc

 

Din intunericul diabolesc

Vezi, ușor, cum strălucesc 

Nemărginirile care ma amăgesc. 

Nu le sunt dator, dar platesc. 

 

Plătesc pentru a lor răutate

Talant, cu talant in greutate

Pentru multe păcate 

Care-mi sunt interpretate

 

Credinta mea e a zeilor

Inima mi-o dau vremilor

Parearea,, vorbitorilor

Gandurile mele, vânturilor

Visele, tulburarilot

 

Si nu asta-m ales

Ma tot gandesc

De ce prigonesc, 

In asa mare exces? 

 

Mi-e necunoscut. 

Cu ce am gresit? 

Ca m-am nascut? 

Atunci de ce mi-e însușit 

 

Sa sufar pentru voi

Sa fiu un vistovoi

Care trage cat un razboi

Din cauza ale voastre nevoi? 

 

Prin a voastra urzurpare

Tot ce iubesc dispare

Tot ce imi doresc, moare

Nu regret, dar totusi doare. 

Еще ...

Personalități

Daca ajungi la mine in inimă 

Sa nu bati la usă

Și sa nu verși nici-o lacrimă 

Caci de mult sufletul te asteptă

 

Căci a adunat prea multe păcate 

N-are cui se spovedi

De atatea ganduri neîmpăcate, 

De mult a inceput a se prohodi

 

Sa nu te sperii de ce vei vedea

Vei vedea doar razboaie, 

Războaie de sentimente

Pline de impiedimente. 

 

Să nu te sperii cand mă vei găsi 

Inconjurat de lanturi si mercenari

Ce doresc a-mi sfeterisi

Din mine sangele fericirii

 

Sa nu te sperii cand vei vedea

Un satir care domneste in inima mea

Ma învățat cum sa iubesc

Dar nu si cum sa ma opresc

 

Să nu te sperii cand ma vei vedea

Stând la masa cu diavolimea , 

Jucandu se cu noțiunea 

Fara a mi mai sti rațiunea 

 

Dacă ma intrebi ce sa intamplat

Am pierdut de mult lupta 

Si am cazut pradă, fiind condamnat

Sa privesc mereu contemplat

 

La varful laceolat

Ce ma taie calculat

Cu amintiri si trairi

Pline numai de schinguiri

 

Am atât de multe personalităţi 

În interiorul meu 

Și tot singur mă simt mereu

Printre-atatea realități 

 

Еще ...

rece

El e rece, e atit de rece,

Buzele ii sint asa-nghetate.

Chiar si vremea rea repede trece,

Ins-a lui mereu cu viscol bate.

 

Poate sint de-acum doar o straina,

Poate c-au inchis deja caldura -

Dar cu el mereu capat angina

Si nu-mi pot scadea temperatura.

 

Oamenii au nevoie de iubire,

Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,

Dar inima lui, fara-ndoire,

E mai rece decit frigiderul.

 

De la el iau bronsite acute -

Focul nostru n-are cum s-apara,

Iar atunci, cind o sa ma sarute,

Voi muri de tusa pulmonara.

Еще ...

Pentru tata

Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce, 
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc, 
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace, 
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc. 

Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale 
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere, 
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale 
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere. 

Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape, 
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare; 
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape, 
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare. 

Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână. 
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit 
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină 
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”. 

Еще ...

Fluturii de nisip

Zboară în cercuri în gândurile mele 
Şi lasă nisip din aripile lor 
Să curgă peste amintiri şi peste durere 
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor. 

Sunt sclipitor de frumoşi în lumină 
Şi extrem de hidoşi pe interior 
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână 
Împunşi cu acele viselor lor. 

Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase, 
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură 
Mă privesc cu dulce durere şi... mor. 

Îi las apoi jos, şi iau un chibrit 
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor, 
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă 
Vise, durere, gânduri... şi dor.

Еще ...