Spinii fericirii, alinarea singurătății

O dulce singurătate,

Te văd prin vecinătate,

Printre gânduri pătate

De sangele vinovăției necumpătate

 

In societate..... 

Simt o greutate apăsătoare,

Din necesitate.... 

Mă conectez la realitate

Dintr-o varietate... 

De suflete neelucitate pline de răutate 

Din sinceritate.... 

Vreau o liniște plina de solidaritate

Pentru colectivitate.... 

Cu sufletele editate dupa celebritate

Ca moralitate... 

Renunță la orice temeritate

 

Nu te pierde in mulțime 

Atât timp cât ai cumpătate

Nu vezi cate suflete nestingherite

Cad prada credinței deșarte

Spre pierzanie? 

 

Creează-ți imunitate

Fara sa existe strop de integritate

In sufletul tău sătul de atâta răutate, 

Invidie, aronganțe, barfe si falsitate, 

 

Fă-ți din suflet templu

Inima să iti fie zeu

Gandirea sa iti fie rugaciune oblu

Singuratatea prietenul perpetuu, 

Iar fericirea drogu.


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Florin Dumitriu poezii.xyz Spinii fericirii, alinarea singurătății

Дата публикации: 5 апреля

Просмотры: 38

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Amor

M-ai încolțit și sângele în vine
mi-a înghețat.
Erai așa frumos pictat
și n-am uitat
cărarea către tine.
În ochii tăi și iernile-s povești
de mai
și poate că de când mă ai,
lipsit de grai,
și doru este.
Oprește- mă, ori nu mă depărta
de visul meu,
în care te găsesc mereu -
un Dumnezeu.
și nu te pot uita.

Еще ...

O, floare!...

Ce parere ai tu floare
Rasarita-i din caldura
Oare esi tu cea mai dulce,
Din gradina mea. Copila?
Oare poti gindi alene
Ca prefer eu suferinta
Tu nu stii ce e durere
Si nu ai avut credinta

Еще ...

ABSTRACT

ABSTRACT (18. 07. 2018)

Tu eşti doar calea, nu iubirea,

iubirea'mi, tu, nu eşti,

ci eşti pedeapsa'mi, izbăvirea,

povestea unei poveşti!...

Еще ...

Daca-i sa mor

Daca-i sa mor 

macar sa mor frmos,

indragostita si inca tinara.

Grabeste-te,iubitule,sa-ti fiu de vre-un folos

nu ma privi straina 

peste umar.

Caci si asa degraba o sa plec

sa ar hectare de singuratate,

dar,egoista,mai sper sa ma inec 

in sufletul tau de miere si de lapte.

Parca ti-am spus 

ca vreau sa mor frumos.

 

 

 

Еще ...

Ce păcat că Vieru s-a stins

Ce păcat că Vieru s-a stins;
Roua îi plînge plecarea.
În spațiul acidului vis -
Durerea- i adâncă ca marea.

Si numai eu stau...
Pe pietre cumplit de -mpietrite,
Eu văd orizontul de ieri -
Prin frunze de plop vestejite...

Un glas ce mă cheamă
Prin vers, mi-aduce atâta durere,
Că -mi pun împotrivnicul mers
Să facă doar pași în tăcere.

Si totuși mai stau ...
Privind peste ape, departe,
Mă văd ca-n oglindă
În al meu ocean de singuratate...

Doar mama mai vine la mine
În rânduri atât de-ndrăgite.
Le strâng lângă suflet, la piept,
Si genele- mi cad - umezite.

Ce păcat că Vieru s-a stins
Chiar dacă scrisu-i arde cu' eternă energie,
Mă -ntristez. Că doar lui i-ar stat cu putință
Să scrie sufletului meu - o poezie...

Еще ...

Durere

Te-am petrecut și lumea ți-am pus-o la picioare;
Unde-ai găsit durere să-mi dai, atît de mare ?
Din ochiul tău de înger primeam atîta viață
Si -acum mi-ai pus în suflet o arșiță și-o ceață .

Mă dor de umezeală, încheieturi și oase.
De pașii dupa tine, azi, tălpile mi-s roase,
Dar înăuntru -n suflet mi-i foc și mi-i cenușă,
Că inima ta poartă un lacăt greu, la ușă.

Mi-s amorțite brațe de mângâieri și-amor
Ce ți le-am dat pe toate cu dragoste și dor.
Mi-i palidă privirea și ochii - numai vine;
Te-au urmărit în viață, din toți, numai pe tine.

Si azi, mai vezi, cum plânsul în lacrimi mă îneacă,
Că nu-ți găsesc dorința și inima ți-i seacă,
Dar chiar dacă mă lași, în astă -ntuneciune,
Eu îți mai port de grija prin Sfânta Rugăciune.

Еще ...