AMINTIRI DE CIOCOLATĂ (24. 03. 2018)
Cu mentă, cu alune sau fistic
te răsfăţam în miezul nopţii,
câte-o tabletă, un nimic
pentr-un sărut în faţa porţii...
Cu lapte, caramel sau aerată
voiai să guşti, să savurezi
făr' a gândi că, vreodată,
în mine, nu ai să mai crezi...
Dar eu, cel mincinos, perfid,
îţi dăruiam câte-o bucată
cu care ridicam un zid
ce-avea să îmi fie cazemată...
Puneam tabletă pe tabletă,
zi după zi, ceas după ceas,
făr' a simţi că, incompletă,
îmi era viaţa şi... în impas!...
Acum văd ceasurile toate
cum tac pe veci, nu mai ascultă
de-a' mele sfaturi idioate,
cum tac şi întruna mă insultă...
Şi văd în mine zidul care
s-a ridicat, fără să ştiu,
doar din bucăţile de sare
ascunse în sufletu'mi pustiu...
Şi văd în mine zidul care
s-a ridicat, mai altădată,
doar din bucăţile de sare
ce-au fost, cândva, de ciocolată...
Şi văd în mine zid îngust,
pătrunzător, plin de licheni,
ce s-a învechit de-atât dezgust
şi-a putrezit printre coceni...
Căci, bate vânt de disperare
în sufletu'mi, de dor de-o fată
ce mi-a fost, cândva, alinare...
Azi, amintiri de ciocolată...
