Pe uliţa aceasta nu mai răsună Până târziu în noapte glasuri de copii . Pe uliţa aceasta tăcerea se sufocă La ora când umbrele dorm . Uliţa aceasta este tristă , E ca o clepsidră cu vieţi , Timpul exersează picurând ultimul fir . Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu .... Printre coastele strivite de singurătate Picură liniştea . Nu mai e nimeni .... Niciun glas de copil nu mai răsună Până târziu în noapte . Uliţa este pustie , doar marginile ei Vorbesc despre o trecere . Pe aici miroase a iarbă .... Între cele două respiraţii ale ei Nu se mai joacă niciun copil . |
Postat de Iudita_Ecaterin , Categoria : Poezii de dragoste
Data : 30 iunie 2018 , Vizualizări : 249 .
Madame Chibritescu, o doamnă în toată puterea cuvântului , poftise în dimineața accea, la micul dejun, care era același de ani de zile, și o porție de mure. Băiatul de casă, Ion Alui Suveică, cam încet la minte, rămase cu gura căscată.
- Numai dacă urc în pădure, tanti Adela!
- Nu mă interesează unde te urci, vreau mure și gata!
- Atunci mă duc, bodogăni Suveică resemnat, dar nu mă așteptați mai...
Stau si mii dor,mii dor de mor,
As vrea sa pot sa zbor,spre cer sa cer de la Dumnezeu ajutor...
O putere ,sa-mi dea sperante sa sper,
Ca vocea Ta o voi recunoaste ,cind o sa coboare din cer.
Sa cer de la Tine mingiiere,
De care atit de mult am nevoie...
Se spune c-adevarata viata nu-i pe pamint,
De-ar fi adevarat,acum n-as mai sta sa scriu plingind.
As astepta sa mor, sa fiu parte din eternitate,
Sa fiu...
apoi a plecat
pe nebăgate de seamă
în vârful degetelor
ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf
cu umerii aplecați
bâjbâind prin întunericul dintre rânduri
fără să spună nimic
simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele
și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit
îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului
și înțelese că nu mai eram acolo pentru ea
pentru nimeni
poate că nici nu eram
nu știu
îmi mai aminteam doar că toți mugurii din ramuri
îngenuncheaseră dintr-o dată...